Al doilea volum al seriei Trădările inimii
A trecut un an și jumătate de când Aleydis, sora bastardă a regelui elfilor, a ales că nu are nevoie de aprobarea nobilimii și a decis să-și continue relația cu Prințul Hendrik din Feleris. Dar, acum...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aleydis, cu ajutorul unor servitori, și-a găsit drumul spre sala tronului. Nu este sigură dacă Hendrik va mai fi acolo, dar nu știe unde altundeva să caute. Dacă au fost duși în camerele lor, Aleydis va trebui să ceară din nou ajutor.
Nu este greu să observi că există multe probleme în Karik. Aleydis a văzut cât de slabi sunt servitorii și nu îi este greu să își dea seama din ce motiv. Karik nu are destulă mâncare pentru populația sa. Spre deosebire de elfii din Larsenia, cei de munte sunt mulți, iar ținutul nu le permite să cultive tot ceea ce au nevoie. Până la urmă, nu pot mânca pietre și gheață.
Spre surprindere ei, Hendrik este încă în sala tronului. Cu Lilura. Totuși, cei doi nu par să fi început să se fi împrietenit. Până la urmă, Rosalya aproape a murit din pricina Lilurei. Aleydis poate înțelege de ce Hendrik nu este dispus să o ierte.
— Aleydis, ești în regulă?
— Da.
Îngrijorarea surorii sale o ia prin surprindere. Mai ales, modul în care Lilura își poartă grijile pe chip. Elfii nu arăta emoții. Lilura nu obișnuia să facă asta.
— Nu ar fi trebuit să pleci fără gărzi. Mă tem că Erokir nu este un loc foarte sigur.
Pentru o clipă, Aleydis simte că este înapoi în Kasehlia, înainte ca tatăl ei să fi murit, iar Lilura o ceartă pentru ceva ce a făcut. De obicei, Aleydis se furișa din aripa regală, mai ales când era mică, iar familia ei murea de griji. Pentru o clipă, totul este cum a fost cândva. Iluzia, totuși, dispare repede.
— Sunt în regulă. Regele Radek te căuta.
Aleydis își privește sora cu atenție, încercând să-i vadă reacția la auzul numelui.
— O să vorbesc cu el mai târziu.
— Este totul în regulă?
Aleydis aruncă discret o privire Hendrik. Nu poate citi nimic pe chipul lui.
— Da. Un accident în timpul antrenamentului.
În acel moment, Aleydis observă sângele de pe chipul Lilurei. A-și imagina că sora ei stă într-un atelier ca al lui Milduin și îi vindecă pe cei care vin la ea... Nu este ușor. Lilura, care obișnuia să fie elfa perfectă, niciodată pierzându-și calmul, nu ar fi făcut așa ceva înainte.
— Dacă am putea vorbi...
Tonul Lilurei este ezitant, făcând-o pe Aleydis să reziste cu greu. Lilura pe care o cunoștea nu era așa.
— Desigur.
Cele două surori părăsesc încăpere, urmate de Alandra, Raihin, Azikra și încă un elf de munte pe care Aleydis nu îl știe.
