Al doilea volum al seriei Trădările inimii
A trecut un an și jumătate de când Aleydis, sora bastardă a regelui elfilor, a ales că nu are nevoie de aprobarea nobilimii și a decis să-și continue relația cu Prințul Hendrik din Feleris. Dar, acum...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În acea seară, au hotărât că Aleydis și Hendrik vor merge în Larsenia pentru a afla mai multe despre bărbatul care le-a adus avertismentul și despre elfii munților.
Întreaga ei viața, Aleydis a auzit povești despre elfii a căror magie era a pietrelor și a gheții, care le-au fost frați, până când Siryilia a făcut o promisiune pe care nu a ținut-o. Simțindu-se trădați de regina lor, elfii munților au plecat pe meleaguri îndepărtate, iar întreaga lume a crezut că au murit. Cine știe de cât timp își pregătesc armatele pentru un război împotriva Larseniei? Ce numere au și ce arme? Dacă au aliați prin regate umane?
— Vom găsi o cale de a ne descurca, Hendrik îi spune când stau singuri într-una dintre grădinile familiei regale, deși nu în cea în care Aleydis a ucis un om.
Aleydis este recunoscătoare că Hendrik nu o minte, că nu îi spune că totul va fi bine când niciunul dintre ei nu știu ce urmează. În mod straniu, tot ceea ce s-a întâmplat cu un an și jumătate părea un nimic în comparație cu ceea ce urma să vină. Aleydis poate convinge nobili, poate participa la petreceri și se poate preface că este o prințesă perfectă, dar nu poate lupta, nu își poate apara casa. Singurul lucru la care se pricepe este diplomația și, dacă elfii munților sunt pe jumătate așa cum spun legendele, diplomația nu îi va ajuta nicicând.
Poveștile spun că elfii munților sunt luptători, războinici ce consideră moartea în luptă o onoare. Un popor care se pleacă doar în fața puterii, un popor în sângele căruia este războiul. Odată, ei au fost cei mai formidabili luptători din lume. Cumva, Aleydis se îndoiește că au ales să devină fermieri intre timp.
— Nu înțeleg de ce vor să facă asta, Aleydis șoptește. Siryilia e moartă de prea mult timp ca promisiunea ei neîndeplinită să ne bântuie acum.
— Ce le-a promis?
Aleydis oftează.
— Nu știu. Nimeni nu știe.
Ce putea fi atât de important încât simț nevoia să pornească la război pentru? Dacă își doreau un loc unde să stea, Larsenia i-ar fi primit, cum au primit atât de mulți elfi înainte.
— Kiernan a spus că va cauta cei mai bătrâni elfi, să afle dacă ei știu ceva și că va cauta în biblioteca regală.
Legendele, căci acestea erau singurele lor surse, vorbesc despre un om blestemat cu nemurire de o regină antică. Poate, dacă există, acel om știe ce a promis Siryilia cu atât de mult timp în urmă. Totuși, niciun elf nu avea puterea de a pune un blestem. Cel puțin, niciun elf nu mai avea acea putere.
— Poate putem face un fel de înțelegere cu acest rege, Hendrik sugerează.
Aleydis nu este sigură. Din ce a mai povestit Indira, ciobanul pe care l-au găsit susține că regele însuși l-a torturat. Amintindu-și ororile pe care Indira le-a spus, Aleydis se îndoiește că te poți înțelege cu o persoană care găsește o astfel de fericire în tortură.
