Prințesa Trandafirilor

Capitolul Șaptesprezece

     După ce majoritatea familiei sale a plecat din sala tronului, iar Aleydis și Hendrik au rămas singuri cu Indira și Kiernan, cei doi au decis să le arate scrisoarea.

     Aleydis nu are idee ce înseamnă rosheniya. Totuși, poate cumnata ei știe. Lilura a spus să vorbească cu Indira.

     — Am găsit asta în bibliotecă. Lilura a spus că s-ar putea să ai o idee despre ce este.

     Hendrik îi înmânează reginei scrisoarea, iar Indira o ia cu mare grijă. Culoarea dispare din obrajii săi în momentul în care începe să citească. Pe măsură ce continuă, Indira își pune o mână pe brațul lui Kiernan, de parcă ar avea nevoie de suport. Poate are.

     Odată ce termină de citit, Indira îi înmânează scrisoarea lui Hendrik, iar Aleydis poate observa o lacrimă căzând pe obrazul cumnatei sale.

     — Dacă vreți să știți ce înseamnă rosheniya, atunci mă tem că nu vă pot ajuta.

     Vocea Indirei este foarte slabă, de parcă ar vrea să izbucnească în plâns. Aleydis se uită la fratele ei, dar privirea lui îngrijorată este doar asupra soției sale.

     — Dar Înaltele Preotese ale Hinivei? Știți ceva despre ele?

     Indira ezită să răspundă întrebării lui Hendrik. Cu un semn din mână, cumnata lui Aleydis îi conduce spre niște bănci unde ar sta elfii când sunt chemați de rege. Magia elfilor care au făcut palatul din Kasehlia a crescut acele băncii din arborele care a devenit căminul familiei regale după ce orașul care a fost capitala Imperiului a fost distrus.

     Sala tronului este o încăpere spațioasă, mai înaltă decât orice alta din palat. Tronurile familiei regale stau în spatele încăperii, lăsând mult loc pentru zilele în care elfii vin cu probleme la regele și regina lor. De-a lungul încăpere sunt acele bănci, dar de data aceasta nu stau nobili acolo.

     Aleydis își poate aminti zeci de dați când a stat pe un tron acolo, lângă Rohana, la fiecare eveniment important înainte de moartea tatălui ei. Încă și-l amintește. Regele Elian. Tatăl ei. Kiernan arăta mai mult ca el decât ea. Aleydis a moștenit părul blond de la mama ei și trăsăturile chipului de la Linnea. Bunica ei obișnuiește să spună că a moștenit încăpățânarea regelui Asher, bunicul ei, un elf pe care nu l-a cunoscut nicicând.

     Indira se așează, Kiernan lângă ea, iar Aleydis și Hendrik aleg o altă bancă, stând față în față cu cei doi.

     — Vedeți voi, spune Indira, rupând tăcerea. Eu m-am născut în Hiniva. Aveam un Consiliu de elfi înțelepți care luau decizii și, printre ei, era și Înalta Preoteasă.

     Indira își șterge o lacrimă înainte de a continua. Le spune despre Hiniva, iar Aleydis ascultă cu atenție. Un ținut din sud, unde un Consiliu domnea și avea la fel de multă putere precum un rege. Indira le spune chiar și despre casa familiei ei, lângă capitală, dar destul de departe încât să se bucure de pace și liniște. Din privirea lui Kiernan, Aleydis știe că nu este prima dată când fratele ei aude acea poveste.

     — Încă îmi amintesc când au venit. Oameni. Sute. Nu eram războinici și au crezut că va fi ușor să ne distrugă, să ne elimine complet. Dar nu a fost. Am chemat-o pe Kamari, zeița pădurilor, să ne apere împotriva dușmanilor. Iar Kamari a răspuns și pădurea s-a ridicat în ajutorul nostru. Am chemat-o pe Divya, zeița apelor, iar marea avea să ne poarte departe de amenințările oamenilor.

     În Larsenia. Unde Milduin și soția sa au adoptat-o pe Indira când aceasta era doar un copil. Unde l-a cunoscut pe Kiernan.

     Indira le spune cum poporul ei a luptat cu mult curaj, cum copiii și vindecătorii au fost trimiși într-un port pentru a fugi, cum unii elfi s-au întors zile mai târziu pentru a vedea cine a supraviețuit masacrului și au aflat de soarta Înaltei lor Preotese.

     — Au târât-o din casă, continuă Indira, tremurând. A încercat să lupte cu ei, dar a fost în zadar. Au legat-o de un stâlp, iar Înalta Preoteasă a invocat-o pe zeița ei, pe Itziar, regina zeilor. I-a cerut să-i cruțe poporul și să le distrugă asupritorii, să își verse mânia pe cei ce i-au distrus căminul. Dar, până la urmă, și-a întâlnit sfârșitul. Au ars-o pe rug.

     Kiernan pune o mână pe umărul soției sale, iar Indira își pune mâna peste a lui.

     — Se spune că magia pământului a distrus castelele oamenilor care au invadat. Se spune că moartea Înaltei Preotese a afectat Hiniva atât de tare, încât nimic nu mai poate crește acolo. Au ars-o pe rug, iar pământul nostru s-a răzbunat.

     Aleydis a auzit de o magie de acest fel, o magie antică care nu mai există. O magie pe care elfii nu o vor mai avea nicicând.

     — Poporul meu a fost printre elfii care au plecat în timpul Imperiului, căutând ceva mai mult. Orice ar putea fi fost înregistrat despre Siryilia a fost distrus odată cu Hiniva.

     Așadar, încă nu au nimic. Înaltele Preotese sunt moarte, iar Indira susține că orice informații ar fi putut exista au fost distruse odată cu ținutul ei.

     — Sunteți sigură că Înaltele Preotese au murit? Poate vreuna a scăpat sau oricine care ar putea știi câte ceva...

     Hendrik ridică din umeri, uitându-se la Indira, iar Aleydis își mută privirea asupra cumnatei sale.

     Indira oftează înainte de a spune:

     — Ultima Înaltă Preoteasă a fost mama mea. Eram acolo când au luat-o din casa noastră, când au ucis-o doar pentru că puteau. Un elf m-a găsit luni mai târziu, singura supraviețuitoare a unui masacru teribil. Poate, într-o altă viață, aș fi urmat calea elfelor din familia mea. Dar eram doar un copil și am păstrat identitatea mamei un secret.

     Și, totuși, Indira tot a ajuns într-un loc unde are putere. Poate că destinul nu este ceva ce poate fi sfidat.

     — Cunosc, totuși, pe cineva care ar putea ajuta. O prietenă bună de-a mamei, singura care îmi cunoaște secretul. Voi vorbi cu ea.

     Aleydis încuvințează, recunoscătoare. Dacă Indira poate afla ceva, atunci Aleydis va fi fericită. Trebuie să oprească războiul înainte de a fi prea târziu. Dacă armatele lor sunt forțate să nu mai apare granița cu Edrawen și cea cu Drevar, atunci războiul va fi crâncen și îi va distruge complet. O alianță între Edrawen și Drevar este ultimul lucru de care au nevoie. Ar distruge și Larsenia și Feleris.

     Odată ce Larsenia ar cădea, Aleydis se îndoiește că regatul elfilor de munte va mai rezista mult. A văzut cum stau lucrurile în Karik. Elfii munților mor de foame. Poate sunt războinici, dar nu pot lupta dacă sunt slăbiți. Și, dacă Larsenia și Karik se prăbușesc, elfii vor dispărea. Epoca de Aur a elfilor s-a terminat de mult. În curând, elfii ar putea să fie doar o amintire a unui Imperiu ce a căzut de prea mult timp.