Seven times again when you are not awake
Seven times the flame, too much to take
The sky burns red against your skin
The world we know turns in the wind
Coming like a hurricane, I take it in real slow
The world is spinning like a weathervane
Fragile and composed
I am breaking down again
I am aching now to let you in
(Fleurie - Hurricane, media)
Nu apucă să vadă de unde zgomotul exploziei veni sau dacă căldura focului era reală. Primele secunde fură umplute de confuzia mulțimii, iar în cele din urmă de urletele celor din jur.
Cu mult înainte să-și dea seama sau măcar să apuce să solidifice barierele din jurul minții sale, gândurile celor din jur se amplificară, izbucniră din simple murmurări în zgomote infernale, animalice, în urlete și rotocoale de cuvinte, îngrămădite și fără rost. Gândurile a mii de persoane din jurul ei o acaparară, iar zgomotul era mult prea puternic, zgomotul a sute de voci, a sunetului de pași, a sunetului de fier ciocnit de fier. Și senzația aceea. Senzația a ceva fierbinte trecând pe deasupra capului ei.
Își aminti scena: privirea șocată a unui bărbat blond privind spre ea, spre mulțime, îngrozit, dar fără a avea puterea de a îl recunoaște. Cineva o apucă de braț cu putere, ghidând-o, ajutând-o să meargă, dar imaginea din jurul ei se întunecă și nu putu vedea chipul persoanei.
Elisa!
Fugi, fugi, fugi!
Ela...
Foc!
Fugi! Fugi!
Voi ...
Cath...
Moarte.
Fugi. Fugi. Fugi. Fugi, Katya, fugi.
Katya. Katya. Katya. Katya. Cuvântul i se propagă în minte și avu nevoie de câteva momente bune, poate chiar minute, pentru a-l recunoaște. Era numele ei. Era numele ei, își repetă, apoi în cele din urmă înțelese comanda vocii care-i striga, conștientă sau nu, prin zarva din mintea ei ce avea de făcut. Fugi. Trebuia să fugă. Ceva nu era în regulă, iar Katya trebuia să fugă.
Și o făcu: la început împleticindu-se, abia reușind să vadă drumul datorită ceții ce-i pusese stăpânire pe privire și a zgomotului care îi provoca confuzie. O voce din mintea ei spunea stânga, o alta striga neliniștită dreapta, iar Katya se strădui să păstreze cea mai simplă cale și să înainteze. Clipi des, cât mai des posibil în încercarea disperată de a înlătura ceața.
Își amintea vag prezența unei mâini pe brațul ei, însă sentimentul dispăruse. Își repetă că trebuia să înainteze și când în cele din urmă o făcu, o cuprinse panica. Pielea o ustura, iar durerea era binevenită: chiar dacă nu înțelegea prea bine ce îi pricinuie durerea. Cineva o îmbrânci la pământ, iar altcineva o ridică, ceva o lovi în șold și durerea pulsă preț de o secundă suficient de tare încât să o facă conștientă. Preț de o secundă vocile din jurul ei se diminuară, iar Katya simți în cele din urmă gustul pericolului pe buze. Gustul fricii.
Se împinse prin mulțime, simțind durerea, simțind usturimea, simțind panica a zeci de persoane în jurul ei, cât și propria frică. Ceva se întâmplase, iar ea nu înțelegea ce, nu în acel moment cu mii de gânduri aplanând asupra sa. Aerul era mult prea cald față de cum și-l amintea să fi fost.
Mult prea cald pentru o dimineața ploioasă de toamnă în Londra.
Își ridică cu o mână poalele rochiei, reușind să-și facă loc prin mulțime cu o alta. În timp ce valul de persoane înainta spre stânga ei, Katya nu se putu gândi decât cum să își păstreze calea dreaptă. Ceva îi atinse spatele, iar greutatea invizibilă a obiectului străin o dărâmă la pământ.
CITEȘTI
Regulile Nemuririi (I) ÎN CURS DE RESCRIERE
Viễn tưởng|| Îmi spui să mă ascund în lumină, dar cum o pot face când singurul loc unde pot da de tine este în întuneric? || Vladimir Blake nu crede în soartă. Comandant al unei Armate, liderul unei grupări de războinici, cât și unul dintre cei mai temuț...
