Regulile Nemuririi (I) ÎN CURS DE RESCRIERE

Capitolul al VIII-lea: Lama cu două tăişuri (I)

Nota Autoarei: capitolul acesta încă necesită editare severă și nu sunt mulțumită de el și îmi cer scuze pentru acest aspect, dragilor. Vă amintesc că fiecare critică și părere mă va ajuta să înaintez cât mai repede cu povestea! Așa ca ... nu vă temeți, nu mușc :))
P.s: vă recomand să dați play la melodiile de la media. Încerc să fie cât mai reprezentative pentru carte și pentru mine.

— Deci, Katya, cum a fost ziua ta?

  Ianovici avea o politețe aleasă, rece, care ar fi impresionat pe cei mai mulți lorzi, dar cu care Katya se obișnuise în ultimii ani.Cel puțin credea că o făcuse. Încercă să nu se simtă intimidată sau speriată, și continuă să mestece cât mai încet posibil legumele pe care le avea în gură, înainte de a le înghiți cu aceeași lentoare. Își controla respirația, absorbită de prezența tatălui ei vitreg. Aproape că putea să vadă valurile de fum rece rostogolindu-se dinspre Ianovici spre ea, efect al acestuia asupra ei. Prezența lui îi provoca fiori de gheața și nu pentru că Ianovici era o companie deranjantă în mod obișnuit, nu, Katya știa foarte bine cât de plăcută putea fi compania lui atunci când și-o dorea. Câteva amintiri se zbătură să iasă la suprafață, iar asemeni tuturor amintirilor ce amenințaseră să o copleșească pe parcursul întregii zile, începând de după momentul atacului până la discuția cu Vladimir pe acoperișul acelei clădiri, se strădui să le reprime în interiorul mnții sale, să le îngroape cât mai adânc în interiorul acestuia. Erau lucruri despre Ianovici Ivanov pe care nu dorea ca cineva să le afle, lucruri pe care ea însăși și le nega.

— Interesantă, răspunse după un scurt moment de tăcere în care încercă să ofere impresia nevoii de a bea apă.

  Capul îi fierbea: fusese una dintre cele mai grele zile ale ei după multă vreme și nu credea că se adaptase prea ușor la agitația din jur. Musafirii tatălui ei plecaseră să se bucure de reprezentațiile târzii ale festivalului sau poate pe la spectacolele organizate în cluburile specifice. Ianovici, dintr-un motiv necunoscut ei, dorise să o aștepte pentru a cina cu toții împreună, în ciuda faptului că nici ea, cât nici Vladimir nu garantaseră cât avea să dureze discuția dintre ei. Trase o gură de aer în piept cu cât mai multă calmitate, încercând să-și oprească respirația din a se precipita. Se concetră pe asta - pe respirația ei, pe încercarea de a-i oferi o anumită regularitate.

  Inspirație, expirație. O gură de mâncare. Katya nu era prea sigură din ce mușcase de această dată. Mestecă, încet, nu te îneca, nu în fața lor. Înghite. Înspirație, expirație.

   —Ai idee ce face Jeremy în seara asta? Întrebarea veni de la Dimitri, pe un ton vesel.

   Katya reuși să schițeze primul zâmbet de la începutul acelei cine.

  —  E la un concert cu niște colegi, răspunse, mestecând distrasă legumele cu piureul de cartofi în farfurie. Nu se atinsese de carne, așa că decise să taie, măcar de fațadă, o bucată din curcanul gătită de bucătăreasa adusă de părinții ei de la castel.

   Nu era sigură dacă Jeremy mai plecase la concert. Cel puțin se certaseră pe tema asta, iar la final sorții păruseră favorabili pentru Katya, care susținea plecarea lui. În definitiv, îi garantase că atâta timp cât Dimitri avea să fie prin zonă, iar însăși Comandantul stătea cu ochii pe ea, era mai în siguranță decât în orice alt moment înainte. Ceea ce era aproape frustrant.

   — Am putea merge și noi mâine undeva. Dimitri părea chiar încântat de idee. În club la Solistice. Jeremy spunea ceva de asta mai devreme. Nu e corect să pierzi toată distracția cum nu poți merge la concerte, iar în Solistice mereu te-ai descurcat ok.

—   Da, desigur. Ca și cum micuța ciudată nu ar putea visa întreg concertul.

Era pentru prima oară pe parcursul întregii cine când Alyona deschidea gura: sau, dacă o mai făcuse, Katya nu îi acordase niciun fel de atenție. În acel moment Katya regreta enorm că sora ei vitregă nu avea cine știe ce prinț-vampir, mogul în Regatul Vrăjitorilor sau vedetă de hărțuit în afară de ea. Își propuse să aducă cât mai puțin numele Comandantului în discuție, altfel risca să nu mai poată încheia subiectul cu ea vreodată. Se gândi la cea mai drăguță abordare, apoi își aminti că sora ei adora bârfele. Iar Katya era plină de ele.