Capitolul al XV-lea: Neutralitate

1.9K 103 19
                                    


Cel mai întunecat loc din iad este rezervat pentru cei care îşi menţin neutralitatea în timpul crizelor morale." Dante Alighieri


  Aparent chiar exista un articol patru al Tratatului de Pace semnat la Londra în urmă cu cincizeci de ani, iar Împăratul Vladimir Edmund Blake fusese pe cale să-l încalce.

  Katya trase mai aproape laptopul Academiei „Andrew Brown" , frunzărind cu privirea articolul accesat, ce conținea un extract al articolelor Tratatului. Katya se îndoise puternic că avea să găsească ceva ajutător printre cărțile ei, așa că apelase la singura varintă disponibilă: biblioteca. 

   Academia „Andrew Brown" reprezenta singura instituție de învățământ specială pentru ființe cu caracter magic, membre atât ale unei împărății, cât și a celeilalte din acea parte a Angliei. Biblioteca Academiei, chiar dacă mai mică și mai puțin bogată decât cea a Universității Regale unde învățase înainte Katya, avea materialele necesare pentru a afla câte ceva despre cele două Împărății și despre cei doi Comandanți. Se încruntă la ecranul computerului, gândindu-se că trebuia să facă cumva să acceseze acele baze de date și de acasă, unde cercetările ei erau mai puțin expuse.

  Al patrulea articol era legat de neutralitatea Pământului și cuprindea numeroase secțiuni. Unul dintre ele specula, din câte putea înțelege Katya, obligația fiecărui Împărat de a cere acordul celuilalt pentru arestarea de Pământ, teritoriul neutru, a unei ființe magice din motive ce țineau de legislația celeilalte părți, indiferent de Împărăția de care aparținea ființa magică. Pe Pământ, până și rangurile unui nobil erau reduse la neutralitate fără semnarea unor accorduri de către nobilii din funcțiile de vază ale celor două Împărății. Katya străbătu fugitiv o listă cu persoanele care puteau acorda aprobarea pentru scoaterea de pe Pământ a unei ființe magie și aparent, dacă era vorba de un conflict legislativ, singurele persoane care își puteau oferi acordul erau Edmuns și Lancestern, Împărații celor două Imperii. În cazuri de război sau în absența acestora, decizia putea f luată la nivelul unui Consiliu și promulgată numai de către cei doi Comandanți. Dacă aceste reguli nu aveau să fie respectate, fiecare parte avea dreptul la încheierea Tratatului ce pusese capăt celui de Al Doilea Război de foc - și reglementase toate cele lucruri. Cât timp Pământul rămâne teritoriu neutru, deciziile fiecărui Împărat punea în pericol integritatea Împărăției celuilalt. 

  Pe Pământ  legea se aplica conform Tratatului, nu conform regulamentelor de ordine internă a Împărăției de care aparțineai. Katya oftă, masându-și tâmplele, închizând fereastra browser-ului abia după ce fotografie ecranul computerului și informațiile de care avea nevoie. Locuia pe Pământ de doi ani iarăși, dar nu o interesaseră prea mult aspectele formale, legale legate de venirea ei în acel loc: Ianovici îi făcuse o instrucție clară a ce avea și nu avea voie să facă, iar majoritatea lucrurilor îi păruseră mult prea utopice pentru a fi duse la capăt. Cât timp Katya își plătea facturile, conducea legal și nu se încurca cu nobilii Împărăției adverse, nu existase vreo șansă să dea de necazuri, iar Ianovici știuse prea bine asta. Nu avusese vreun motiv să-i spună că necazurile în care intra pe Pământ erau judecate de ambele Împărății pentru că, în fine, păruse destul de imposibil ca ea să facă un lucru suficient de grav să aibă nevoie de acele informații.

   Mai era perioada când locuise în Rusia, însă Katya fusese un copil și nimeni într-un orfelinat nu simțea nevoia de a-ți prezenta legislația în vigoare, mai ales când oricum nu aveai vârsta pentru a răspunde de faptele tale. Șterse istoricul căutărilor, gândindu-se cât de ciudat avea să pară că cineva accesase informații despre Tratatul de Pace și viețile Comandanților, la numai câteva zile după atentatul de la ceremonie. Trase aer în piept, îndesându-și un caiet în geanta de umăr. Se ridică, privind atentă în jur la colegii ei: nimeni nu păruse să-i acorde importanță sau să pară curios de ceea ce făcuse în ultimele două ore la computerul facultății. Răsuflă ușurată, îndreptându-se spre biroul bibliotecarei.

Regulile Nemuririi (I) ÎN CURS DE RESCRIEREUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum