— CUM ADICĂ NU ȘTII UNDE ESTE?Vladimir îi puse o mână pe umăr lui Dimitri sperând că îl va putea calma, însă nici el nu era cel mai calm în acel moment. Simțindu-l pe Dimitri cum tremură de nervi , se pomeni holbându-se la Alyona, încă procesând situația. Katya o anunțase, cu mai bine de o oră în urmă că va pleca, iar cum părinții ei erau prea ocupați cu vizitatorii nobili rămași după festivitțile eșuate din acea zi, Ianovici nu fusese acasă o mare parte din timp, distras de diferite formalități. Alyona o lăsase pur și simplu să plece, fără întrebări, fără proteste, nici măcar nu se oferise să o însoțească și nu părea nicidecum afectată să le spună acest lucru. Stătea cu nonșalanță pe pat, în camera ei de la primul etaj al casei familie Ivanov, purtând numai o rochie scurtă de dantelă transparentă prin care Vladimir putea vedea mai mult decât și-ar fi dorit în acel moment. Un picior îi era arcuit cu lejeritate sub ea, într-un gest de a părea atrăgătoare în fața lui, însă Vladimir încetase să se lase atras de asemenea jocuri naive. Alyona își scutură capul, lăsând ca parul să i se scurgă perfect pe sptele pe jumătate dezgolit, apoi clipi deranjată spre amândoi.
— Nu sunt dădaca nimănui.
— După ce s-a întâmplat astăzi ai lăsat-o pur și simplă să plece? Măcar ți-a zis unde merge?
Vocea lui Vladimir sună într-un fel mai impunătoare, mai amenințătoare decât cea a lui Dimitri. Era mai bun în a-și reprima sentimentele de moment, chiar dacă nu avea să se abțină prea mult din a o pune la punct pe Alyona, mai ales atunci, când Katya lipsea și era cât se poate de sigur că atât el, Dimitri, Jeremy și Andreea o sunaseră de câteva zeci de ori.
— A zis că pleacă până afară. Nu văd unde e problema.
— După cele întâmplate astăzi, chiar este ceva peste capacitățile tale intelectuale să înțelegi un asemenea lucru, comentă el, iar Alyona îi aruncă o privire senină, asemeni unui îngeraș de pe felicitarile de Craciun.
— Știi, Vladimir, și eu m-am speriat foarte tare...
— Și cum bine ai spus, nu sunt dădaca nimănui, zise, părăsind camera înainte să apuce să-i vadă expresia feței sau să-i mai audă o singură dată vocea.
Dimitri îl urmă, bodogănind ceva despre inutilitatea atâtor persoane într-o familie. Ieșiră din casă, iar Vladimir realiză îngrijorat ca afară deja se lăsase seara. Așezat pe treptele de la intrare cu o țigară în gură era Jeremy, cel pe care Dimitri i-l prezentase cel mai bun prieten încă din copilărie a-l Katyei. Purta un pulover kaki, puțin lărguț și o pereche de jeanși negri rupți în genunchi, aruncate neglijent şi în grabă pe el. Își privea vârful ghetelor de piele neagră pe care le purta în timp ce aștepta să i se răspund la telefon.
— Încă nu răspunde, spuse, iar Vladimir auzi vocea robotului de pe partea cealaltă anunțând că nu aveau să dea de ea nici de această dată.
Numărul abonatului apelat nu poate fi contactat. Auzise vocea enervantă a robotului de prea multe ori, iar Vladimir era convins că avea să înnebunească dacă o mai auzea fie și o singură dată.
Ignorându-i pe cei doi, o luă la pas cu mâinile adâncite în buzunare.
— O caut în zona festivalului! Căutați-o în împrejurimi!
Nici măcar nu știa de ce alegea să o caute într-un asemenea loc, dar în afară de a încerca să dea de brunetă căutând-o pretutindeni și de a trimite Păzitori în orice loc posibil pentru a se uita după ea, nu avea nimic de făcut. Își pusese gâtul în joc pentru fata aceea în fața unui Consiliu și a lui Edmund, iar dacă nu avea să o găseascâ curând, Edmund avea să-l distrugă când afla adevărul. Iar sora ei, afurisita de Alyona Ivanova! O lăsase pur și simplu să plece: ca și cum nu era vorba de propria ei Împărăție, ci de unul dintre joculețele ei imature, inutile! Vladimir nu o plăcuse prea mult vreodată: era genul de prințesă sofisticată, extravagantă, care se credea superioară până și celor cu statut mai înalt decât ea, destul de avidă după atenție și apreciere. Amintindu-și spusele lui Dimitri, Vladimir nu se îndoia de ce îi fusese greu Katyei să se integreze la noua ei viață. O soră precum Alyona ar fi fost greu de înghițit până și pentru el.
CITEȘTI
Regulile Nemuririi (I) ÎN CURS DE RESCRIERE
Fantasía|| Îmi spui să mă ascund în lumină, dar cum o pot face când singurul loc unde pot da de tine este în întuneric? || Vladimir Blake nu crede în soartă. Comandant al unei Armate, liderul unei grupări de războinici, cât și unul dintre cei mai temuț...