Regulile Nemuririi (I) ÎN CURS DE RESCRIERE

Capitolul al -XI-lea: Moștenitorul însângerat (II)

   Nu avea să primesc un ultimatum de război, însă niciunul dintre Împărați nu părea în mod deosebit fericit de prezența celuilalt. Raymond înțelese asta în primele secunde petrecute la masa de Consiliu, încă cu gustul dulce-acrișor al poțiunii pe buze, obligându-l să înghită în sec de mai multe ori.  De pe Tronul său de la masa Consiliului, Lancestern îi aruncă o privire întrebătoare. Nu mai părea nervos și în niciun caz deranjat de cele întâmplate în urmă cu o zi, iar Raymod nu era foarte sigur cui i se datora acest aspect. Surprinzător, Împăratul Împărăției de Apus îi zâmbi. Zâmbetul lui părea mereu misterios, părea să spună mereu mai multe decât ceea ce lăsa să se vadă. Raymond ridică din sprâncene, curios. În cele din urmă, realiză sursa încântării străbunicului său.

   Era primul Consiliu de război al lui Raymond. Realizând asta își permise luxul de a inspira profund, dar lent, încât vampirii din încăpere să nu-i perceapă gestul cu ușurință. Noul Comandant al Împărăției de Apus participa la primul său Consiliu de Război. Paria că toți ochii erau pe el: îi simțea asemeni unor particule minuscule de praf într-o încăpere lipsită de aer, asemeni nisipului fierbinte sub tălpile goale ale unui copil . Își ridică ușor bărbia, puțin mai încrezător la gândul că în definitiv nu avea să pornească un război în sine. Sau cel puțin spera ca Lancestenr să nu o facă în mode neașteptat, într-o criză de superioritate față de fratele său.

   Edmund Blake părea să-l analizeze pe Raymond, dar gestul în sine era mai mult menit pentru a evita privirea fratelui său. Raymond se strădui să nu zâmbească, susținându-i privirea de fiecare dată . Îl observă pufnind, un gest aproape firav, iar Raymond își întoarse privirea de la el la străbunicul său. Lancestern nu părea să înghită momentul prea ușor, aruncându-i o privire veninoasă fratelui  său. Privirea îi fugi în treacăt peste persoanele de la masă și realiză sursa amuzamentului Împăratului Împărăției de Răsărit.

Raymond era singurul de la masa consiliului care nu purta o brățară de războinic. Singurul fără o bellum armilla.

   Da, ei bine, chestia asta nu ar fi fost poate o problemă dacă ar fi gândit cu o seară înainte și ar fi făcut rost de una. Lancestern său sigur iar fi oferit una dintre vechile sale brățări, iar brunetul i-ar fi dat-o mai mult ca sigur pe a lui, însă detaliul trecuse cu rapiditate pe lângă el în graba pregătirilor și a propriilor emoții. Nu mai purtase o asemenea brățară înainte, nu avusese de ce să o facă. 

    Tradiția impunea ca la a optsprezecea aniversare, iar apoi după fiecare realizare importantă în domeniul războiului sau o dată la cinci decenii, fiul oricărei familii nobiliare primește una dintre brățările de războinic ale tatălui său ori făurite de către acesta pentru el. Drept simbol al consecvenței și al moștenirii obținute, brățara cuprinde simbolul Casei  Regale din care tânărul face parte și are inserate alte simboluri adiacente, în general cu semnificația aparte pentru familie sau pentru viitorul deținător. Privindu-l pe străbunicul său zări scuza mută din privirea acestuia. Raymond ridică din umeri cu nonșalanță, continuând să susțină privirea Împăratului Edmund. Cum tatăl lui era mort, Raymond nu se gândise vreodată să ceară o brățară de acest gen. În ciuda însemnătății pe care o avea, cu ce l-ar fi ajutat? Cine le-ar fi spus că i-a dăruit-o? Se uită la ceasul pe care îl purta la mână: acela avea să fie simbolul lui în acea zi și amintirea mută pentru cei aflați în jurul acelei mese a faptului că în urmă cu ani Matthias Nights stătuse la aceeași masă de Consiliu și nu-i păsase de niciunul dintre ei. Era foarte sigur că nici el nu avusese o brățară pe care să o poarte, însă asta nu îl oprise să îi distrugă pe fiecare dintre ei.

Nu îl oprise din a fi un războinic.

   Zâmbi, privindu-și străbunicul încrezător. Acesta purta la mâna stângă propria brățară, o copie exactă a celei a lui Edmund, o amintire dureroasă că înainte de a fi dușmani cei doi erau , în primul rând, frați. Sau cel puțin obișnuiseră să fie. Se îndoia că mai exista vreo legătură de sânge de care să îi pese vreunuia dintre ei.