Blinded by the Brilliance

Capitolul 3 Ura

 

Capitolul 3 Ura

Mi-am deschis ochii incercand sa scanez locul in care ma aflam.Ma simteam foarte epuizata si distrasa de acest sentiment nu am observat persoana care se afla langa patul meau pana ce nu i-am vazut chipul necunoscut si m-am speriat.

-Nu te speria,sunt un prieten de-al lui Louis, nu am vrut sa te trezesc, imi pare rau ,daca doresti am sa plec!

In fata mea se afla  un baiat foarte frumos, era cret cu niste ochii incredibil de verzii, ma pierdeam in ochii lui, am ramas cateva secunde muta, dar apoi am realizat ca vrea sa plece si l-am prins de mana

-Nuu, nu pleca, mai stai ,nu vreau sa fiu singura din nou,i-am spus eu in timp ce il priveam in ochi.

-P-a-i, e-u se balabaia cretul,eu trebuie sa plec, adica de ce as sta cu tine.Nu vreau sa te deranjez,trebuie sa te odihnesti.Incearca sa dormi mai departe in timp ce eu merg sa vad daca a ajuns Louis.Si cu asta s-a indepartat de patul meu ,iesind pe usa salonului fara sa se uite inapoi.O lacrima mi-a curs pe obraz, dar am sters-o repede ,nu stiu  de ce a plecat asa...Oare am spus ceva gresit?

***

Doamne, nu pot sa cred ca am intrat acolo la ea, ce e in capul meu?Eu nu sunt schimbat, nu sunt rau , dar nu imi place situatia asta, chiar nu vreau sa par dur, dar nu suport ce se intampla, adica serios, de ce sa stau cu ea? Am plecat de aici....

Ma simt prost, i-am promis lui Lou ca am sa  stau cu ea, poate i se face rau , sau cum a spus si Lou" i se face sete si cum nu se poate misca sa i se faca rau.M-am intors in salonul ei si am fost socat cand am vazut ca incercarea sa de a ajunge la apa a esuat.Ea aluneacand pe podeaua uda incercand sa prinda paharul.M-am speriat foarte tare, am sarit sa o prind in brate dar nu am reusit, am ridicat-o de pe podeaua si am pus-o in pat, aceasta incepand sa suspine de durere.

-Ma doare ,ma doare foarte tare spatele! Imi pare rau, nu am vrut sa fac dezastru acesta, sunt asa de proasta, imi pare rau ca te-am suparat inainte, chiar nu am vrut, nu vreau sa il supar pe Louis , este foarte bun cu mine,mi-a spus ea cu o fata de catelus plouat si cu lacrimi in ochi

-Nu este nimic, nu trebuie sa iti ceri scuze, eu sunt de vina, trebuia sa raman aici cum i-am promis lui Lou, nu trebuie sa iti para rau, nu m-ai suparat ,mie imi pare rau ca te-am lasat singura.

-Nu trebuie sa iti para, eu mereu am fost singura si asa voi fi si in continuare, nu am de ce sa sper ca Louis ma v-a ajuta, nu pot sa stau pe banii lui, nu vreau asta, nu am vrut .Dar a reusit sa ma convinga, nu vreau sa crezi ca stau pentru banii.Stau pentru Louis care imi spune ca se simte vinovat si nu el este vinovat, eu sunt aceea!a spus ea privindu-ma  cu lacrimi in ochii

-Inteleg, nu este nimic, numele meu este Harry Styles si ma bucur ca nu ai patit nimic.Si eu si Louis vrem sa fi bine.Daca el a luat aceasta hotarare o face cu un motiv.I-am raspuns eu sincer.

-Numele meu este Emma, sunt de la orfelinat si, a inceput ea sa imi spuna, dar am oprit-o, chiar nu vreau sa aud povestea, nu vad de ce mi-ar pasa,tinand la aparente am incercat sa gasesc o scuza buna.