Blinded by the Brilliance

Capitolul 23 Past Mistake

Hei dragelor,am reusit sa scriu si eu urmatoarea parte.Sper sa va placa,este cam scurta dar am revansez in zilele acestea:*,Am sa il postez marti sari miercuri.

[Scuzati eventuale greseli]

  

                    Capitolul 23 Past Mistake 

Este imposibil,ce cauta ea aici?De ce se uita la mine de parca nu m-ar cunoaste?Privirea ei nu imi transmite nimic.Este o privire rece,distanta ceea ce nu prea imi explica nimic.Daca intradevar ar fii ea atunci ar trebui sa ma urasca pentru tot ce i-am facut,sa ma priveasca cu dispret,cu ura,dar ceva nu e in regula si nu imi dau seama ce.

-Emma, mi-a confirmat ea in timp ce mi-a intins mana in semn de prietenie.

-Justin ,am raspuns eu sec,prinzandu-i mana.

-Ma bucur sa te cunosc Justin! a continuat ea."Ma bucur sa te cunosc?" Ce joc mai e si asta?

-Justin cred ca esti obosit ,nu ai vrea sa mergi sus sa te odihnesti? m-a intrebat grijuliu unchiiul meu.Hmm, cam prea grijuliu.Nu prea ii place ca stau aproape de Emma si nu prea inteleg de ce.

-Multumesc de grija, dar nu sunt obosit.Am sa rog o menajera sa imi despacheteze lucrurile si eu intre timp as vrea sa ies la o plimbare cu Emma daca imi permiti. Ochii mi-au zburat la Emma atunci cand am propus o iesire cu ea,a schitat un zambet si si-a indreptat privirea spre tatal sau.

-Nu stiu ce sa spun ,a adaugat ganditor Carmie.

-Nu cred ca o iesire le-ar face rau,a completat bunicul.Doamne cat il iubesc pe omul acesta.Mi-a fost atat de dor de el.Nu l-am vazut de anii buni si faptul ca sunt aici cu el imi trezeste amintiri din copilarie.Cand m-a invatat sa calaresc, sa ma dau cu bicicleta,sa cant la chitara si cel mai important sa fiu un om sincer.

-Este in regula ,o plimbare nu face nimic,a spus relaxat .Carmie.Hmm,ceva nu e in regula aici ,dar firea mea de baiat bagacios nu o sa stea linistit pana nu afla ce se intampla aici. Am zambit atunci cand am primit confiramarea si m-am multumit cu o simpla plimbare.Trebuie sa aflu mai multe, s-au cel putin ce stie Emma.Linistea plimbarii noastre ne acompania.Nici unul dintre noi nu spunea nmic,asa ca m-am hotarat sa spar eu gheata.

-Si iti place aceasta ferma?

-Da ,este foarte frumos aici.Tata mi-a spus multe lucruri despre acest loc si chiar imi face placere sa locuiesc aici. mi-a raspuns ea sincer

-Interesant, dar cum ai ajuns tu aici?am intrebat-o eu curios.

-E-eu, chiar nu stiu ,a lasat capul in jos.Am auzit un suspin si m-am uitat mai atent la ea.Plangea si nu inteleg de ce.Cum nu stie cum a ajuns aici?

-Hei,de ce plangi?Poti sa imi spui orice,fii sigura ca ce vorbim noi doar noi vom stii.am incercat sa o calmez dar nimic.

-De ce as avea incredere in tine?m-a intrebat ea rece

-Pentru ca momentan nu ai de ales.Din ce vad nu ai pe nimeni pe aici si nu cred ca tatal tau este dispus sa iti ascule toate problemele.Nu ma cunosti ,dar increderea se castiga in timp.i-am replicat eu.

-Problema este ca nu stiu ce sa mai cred.Cum este atunci cand te trezesti intr-o dimineata fara sa iti mai amintesti ceva.Parca toate amintirile tale au fost sterse cu buretele.

Cum este cand nu iti recunosti propria reflexie in oglinda?Cum este cand la usa camerei apare un om necunoscut si iti spune ca este tatal tau,ca ai suferit un accident in urma caruia ti-ai pierdut memoria.Imi este frica,ma simt singura chiar daca am in jurul meu o mie de persoane.Ma simt singura deoarece acele o mie de persoane imi sunt necunoscute si nu imi inspira incredere.Nu stiu cine sunt,ce caut aici si ce ar trebui sa fac.Mai e si logodnicul meu pentru care nu simt nimic.Tata mi-a spus ca amintirile imi vor revenii si voi fii bine, dar de ce nu il cred?De ce simt ca aceasta casatorie este o gresala? mi-a spus aceasta confuza.