" - Trădarea are gust de femeie.
În lumea întunecată a mafiei, Xander și Cassie se împletesc într-un vârtej al sexului, crimelor și răzbunării. Pe măsură ce pășesc pe linia fragilă dintre lege și ilegalitate, destinul lor se conturează într-un dans...
Citesc ultimele rapoarte despre femeia pe care o caut. Încă nu știu motivul pentru care Vladimir o vrea în viață, dar am de gând să-l aflu. Nu știu cine este femeia misterioasă, pe care niciunul nu a reușit să o captureze, iar dacă el a apelat tocmai la mine, trebuie să fie cineva mult prea important. Telefonul sună scurt, semn că ea a deschis telefonul și GPS-ul s-a activat. Se interceptează un apel scurt către Federația Rusă, apoi sistemul se blochează. Îmi arată ultima locație ca fiind un bar din Centru. Îmi iau repede cheile de la mașină și cobor grăbit spre garajul subteran.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă urc în mașină și ies din parcare, nerespectând nici măcar o regulă de circulație. Există posibilitatea ca ținta mea să fie la câteva minute distanță și nu am de gând să ratez oportunitatea de a o captura. Trent mă anunță printr-un mesaj că sistemul nostru a fost compromis și deja îmi fac o mie de gânduri cum că ar fi putut să-și dea seama că suntem pe urmele sale. Parchez mașina paralel cu barul unde îmi arată locația. Cobor din mașină și mă îndrept spre intrare. Mă așez la bar și, în loc să-mi găsesc următoarea țintă, observ niște bucle roșcate și cel mai frumos zâmbet, la una dintre mese. Cassie mă vede și, înainte să mă pot gândi la ce îi voi spune referitor la asta, îi spune ceva lui Andrew, apoi se ridică de la masa și se îndreaptă spre mine zâmbind forțat.
– Ce crezi că faci? – Am venit să beau un pahar, trebuia să îmi cer voie? – Mă urmărești cumva? – Ai vrea tu! – Ascultă aici, îmi spune ridicând ușor tonul, dar păstrând același zâmbet fals. Să nu crezi că sunt vreo proastă și nu mi-am dat seama că mă urmărești.
– Te urmăresc? pufnesc, iar ea se mută de pe un picior pe altul.
– Da, și o faci foarte prost.
– Ai vrea tu! îi repet și încercând să ignor următoarea sa replică, îi fac semn barmanului să îmi aducă un pahar de whisky.
– Nu știu cu cine ești tu obișnuit, dar nu am de gând să-ți fac jocul.
– Ascultă, leoaico, nu te urmăresc și nu am nici un motiv să o fac. Dacă tu stai cu gândul la asta în timp ce ai ieșit la întâlnire cu fraierul de Andrew, este problema ta. Sau mai degrabă, ești conștientă că el îți va face niciodată ce aș putea eu să-ți fac?
– Du-te naibii, răspunde de data aceasta fără să mai zâmbească, apoi inspiră adânc și se întoarce pe călcâie.
Când ajunge în dreptul lui, Andrew se apleacă ușor și îi lipește un sărut direct pe buze. Încerc să îmi mut privirea în altă parte, dar nivelul meu de agresivitate depășește o sută de procente. Decid că ar fi timpul să plec, înainte să întorc barul pe dos și las pe bar douăzeci de dolari, apoi mă ridic și ies. Cassie pare să mă fi observat și se oprește, apoi se așază la locul său. Îmi aprind o țigară în fața barului și îl sun pe Trent. Partenerul meu răspunde instant și îi simt îngrijorarea din voce.
– Ne vedem în treizeci de minute, acasă.
Atât reușește să spună și închide apelul, apoi mă urc în mașină și mă îndrept spre casa mea, unde planificăm majoritatea asasinatelor. Trent părea mai mult decât îngrijorat și asta nu e tipic lui. Nu știu care este motivul pentru care vrea să discutăm urgent, dar îl voi afla în curând. Parchez mașina în fața casei și Trent deja mă așteaptă în fața ușii.
– Ce s-a întâmplat? întreb și trântesc portiera. – Hai să intrăm. Intrăm în casă și primul lucru pe care îl face este să ia sticla de votcă din bar și două pahare. – Stai jos, vom avea nevoie de asta.
Mă așez pe fotoliu, iar el umple cele două pahare și îmi pune unul în mână. Bem primul păhărel și apoi inspiră adânc.
– Avem probleme.
– Mai exact?
– Nu știu cine este mai exact această Kosandra Fedorova, dar tocmai mi-a blocat toate sistemele. Cumva s-a prins că suntem pe urmele sale și habar nu am cum.
– Trent, cum dracu' ai reușit? – Nu știu, nu am făcut nimic mai exact. – Nu înțeleg. – Uite, am aflat că sistemul nostru a fost blocat din propriul meu calculator. – Cum naiba? mă răstesc și mă ridic în picioare. – Xander, îți jur că nu te-am trădat, nu aș face asta niciodată, îmi răspunde el, iar atunci realizez că am exagerat.
– Trent, știu asta. Știi bine că am încredere în tine. – Îți jur că nu știu ce s-a întâmplat. – Ce facem acum?
– Nu știu, habar nu am ce să fac. – A găsit și locația ta? – Încă nu, și atâta vreme cât nu voi deschide calculatorul, nu o va face. – Foarte bine. Atunci vom lua o scurtă pauză. Pentru câteva săptămâni, vei înceta să mai lucrezi la asta. Nu ai vrea ca Marie să afle cine ești de fapt, nu?
– Mhm, ce ai de gând să faci? – Nimic, voi continua ceea ce am început. – Există posibilitatea ca locația care mi-a fost arătată să fie doar o momeală. Ai observat ceva care să îți confirme că îți cunoaște identitatea?
– Nu, mă rog, la bar am întâlnit-o pe Cassie. – Crezi că știe deja cine ești? – Nu cred. Cassie era împreună cu Andrew, și asta poate fi doar o coincidență.
– Am înțeles.
– Trent, pune-mă în legătură cu oamenii lui Vladimir. Trebuie să vorbesc cu ei despre asta.
– Xander, ai grijă, poate nu ar trebui să faci asta. Știi bine că dacă Ivan te vede, poate oricând să îi spună lui Vladimir că totul este doar un plan.
– Ar fi păcat să mă vadă, într-adevăr. Dar nu pentru că mă va da de gol în fața lui Vladimir, ci pentru ceea ce aș fi în stare să îi fac.
– Așteaptă puțin. Poate există totuși o posibilitate să organizez ceva.
