ȘAH - Regele și Nebunul (Dark Romance / Erotic, 18+). Vol. I

Capitolul 2

Nebunul - Partea a doua

M-am întrebat ani la rând, cine este tatăl meu, iar mama, nu a știut decât să inventeze de fiecare dată altă poveste dramatică. În copilărie aveam impresia de fiecare dată când intra în casă însoțită de un bărbat, că mi-l va prezenta ca fiind tatăl meu. Rămâneam însă de fiecare dată în sufragerie și vedeam cum acei bărbați mă priveau cu milă. Acest lucru avea probabil să influențeze dezvoltarea mea ca adolescent. Am fost în multe case. Unii dintre acei bărbați erau bogați, poate exagerat de bogați și extravaganți. Toate acele case au fost frumoase, dar niciodată călduroase.

Simt cum telefonul vibrează în buzunar și îmi strecor două degete pentru a-l scoate. Îl deblochez prin amprentă și observ un mesaj de la un număr necunoscut.

„Ce dracu'?" îmi spun în sinea mea. Deschid mesajul și singurul lucru care apare pe ecran este „1".

„La naiba, la naiba!" țip și lovesc volanul cu podul palmei, lucru care face mașina să-și schimbe direcția spre marginea drumului. Atât mai lipsea. Numărul „1'' arată clar că întâlnirea noastră fusese anulată și, din motive de siguranță, va trebui să acționez singur. Aparent, operațiunea va avea loc. Observ o parcare de urgență pe marginea șoselei și parchez acolo. Cobor din mașină, și simt cum vântul adie. Inspir adânc. Sunt îngrijorat că va trebui să execut prima operațiune fără coordonate exacte. Sunt convins că va ieși bine, dar pentru asta este nevoie de multă muncă. Îmi amintesc de prima dată când am făcut asta. Parcă am același sentiment. Există totuși o diferență, atunci eram conștient că voi muri. N-aș fi regretat. Aveam un țel, pentru care trebuia să lupt. Îi promisesem ei că niciodată nu o voi dezamăgi și că viața alături de mine va fi perfectă. Eu deja aveam viața perfectă doar pentru că ea exista.

Emily era absolut perfectă. Ochii săi mari și albaștri îmi înghețau sufletul de fiecare dată când mă priveau. Buzele sale rozalii, perfect conturate, erau asemenea unui păcat perfect. Femeia asta era o zeiță din toate punctele de vedere. Niciodată nu știam dacă trebuie să o iau de mână, să mergem la slujba de duminică, sau să i-o trag pe masa din bucătărie. O iubeam atât de mult, încât aș fi fost în stare să omor pentru ea. În definitiv, am și făcut-o. Pentru orice meserie este nevoie de motivație, nu? Ei bine, ea a fost motivația mea.

Niciodată n-am crezut în dragoste, dar lucrurile au stat puțin diferit atunci când am cunoscut-o pe ea. A fost prima și ultima femeie pe care mi-am dorit să o duc în fața unui preot și să îi jur iubire veșnică, apoi să ne cumpărăm o casă într- un loc liniștit și să o umplem de copii, care să îi semene leit. Deja mi-o imaginam îmbătrânind alături de mine, cuibărită în brațele mele, în nopțile friguroase. O vedeam, enervându-se în fața laptopului său, când nu îi mai reușea câte o afacere, sau repetându-mi: „Dragul meu, cheia succesului este eșecul. Atunci când pierzi, ai timp pentru a realiza ceea ce ai greșit și a doua oară o vei face perfect."

Nu știam. Odată cu timpul, am observat că fiecare eșec pe care îl aveam nu era dinainte gândit. Avea perfectă dreptate. La dracu'! Există o mică posibilitate ca ea să fi contribuit la deciziile mele. Nu știu. În orice caz, era o femeie mult prea deșteaptă, ca să nu ai ce învăța de la ea. Ea a fost, la un moment dat, foc pentru mine: cel mai puternic foc pe care îl văzusem vreodată.

În următoarea misiune, voi avea de-a face cu o femeie la fel de periculoasă. Aparent, Emily nu a fost cea mai periculoasă. Femeia aceasta, o flacără pură, vie, pe care nimeni n-a reușit până acum să o captureze sau măcar să o rănească. Oarecum, asta îmi amintește de Emily. Mă urc în mașină, trântind portiera și conduc înapoi spre apartament. În mai puțin de patruzeci de minute, ajung la apartamentul unde aproape toți cei care mă cunosc cred că locuiesc. Parchez mașina în garajul subteran și urc scările în grabă. După cum mă așteptam, în fața ușii încă se mai simte mirosul de parfum dulce al lui Brittany, semn că nu a plecat de mult timp. Câteva lucruri îmi trec prin minte și decid să o sun pe Brittany, să îi spun să se întoarcă. La urma urmei, trebuie să mă eliberez. Tastez rapid numărul ei; o altă calitate pe care am dezvoltat-o în timp, a fost să memorez numerele de telefon ale anumitor persoane, ca în cazul în care voi fi nevoit vreodată să-mi arunc mobilul pe undeva, să pot apela oricând la oricine. Mă rog, Brittany nu făcea parte din categoria asta, iar numărul l-am memorat fără să vreau. Până la urmă, și la ea apelez atunci când am nevoie de ceva. După două tonuri scurte de apel, vocea pițigăiată a lui Brittany se aude în difuzor. Sunt absolut convins că a stat cu mâna pe telefon încă din momentul în care a văzut că nu sunt acasă, iar apoi, când am sunat, s-a uitat la telefon câteva secunde înainte să răspundă, pentru a nu părea disperată. Știm clar că nu e, nu?

– Da, dragule! îmi spune ea plină de speranță, iar mie aproape îmi vine să vomit.

– Britt...

– Vrei să vin? mi-o taie ea. Mai inteligentă decât credeam! Blonda aceasta nu are doi neuroni, a fost înzestrată cu trei. Bravo!

– Acum că spui, da. N-ar fi rău, spun nepăsător.

– Ajung imediat, îmi răspunde rapid, iar eu știu că deja se află în mașină. Probabil se îndreptă spre un centru comercial, pentru a face câteva cumpărături de supărare.

– Bine, răspund apoi închid apelul.

Ar face bine să ajungă repede. Sunt mult prea agitat și trebuie să mă descarc cumva, înainte să distrug ceva prin apartament. Îmi deschid o sticlă de Bourbon și mă arunc pe canapea. De pe măsuța rotundă de lângă, îmi iau un pahar și torn din sticlă, până la jumătate. Observ o țigară în scrumieră și o pun între buze. O aprind și inhalez adânc fumul, apoi expir zgomotos. Ziua asta va fi interesantă. Când vreau să trag al doilea fum, soneria ușii mă împiedică. Ce naiba? Deja a ajuns? Clar nu era disperată! Sau poate doar punctuală? Pe dracu'!

Îmi sting țigara în scrumieră pentru a doua oară, probabil din același motiv, și aproape mă târăsc până la ușă. Nu am avut cele mai bune zile și cred că de o săptămână nici nu m-am bărbierit, dar ea nu va observa asta. Va fi prea ocupată cu penisul meu între buzele sale, pentru a mai spune ceva. Deschid ușa, unde acea figură cunoscută își face prezența. Neschimbată și la fel de blondă ca de obicei.