ȘAH - Regele și Nebunul (Dark Romance / Erotic, 18+). Vol. I

Capitolul 9

Defensiva-partea a doua

Îmi încalț bocancii și iau cheile de pe masa rotundă de lemn din sufragerie. Acolo în scrumieră încă stă țigara mea de aseară. Și chiar dacă ieri am avut parte de puțină distracție cu Brittany, nu se compară cu ceea ce aș face în acest moment dacă aș da buzna peste Cassie în baie. Trebuie să învăț să mă controlez în prezența ei, iar dacă nu pot să fac asta, cel mai bine ar fi să o evit. Închid ușa propriului apartament ca un hoț și mă îndrept spre parcarea subterană. Acolo mă așteaptă liniștit Mustangul meu.

Deblochez ușile și mă arunc grăbit pe scaun. În mai puțin de câteva secunde, deja am ieșit din garaj și mă îndrept spre casă. Am prea multă treabă și nu pot să ignor asta doar pentru că o femeie mi-a sucit mințile. La radio vorbesc numai rahaturi care nu mă interesează, așa că îl opresc. Vreau să fiu singur. Doar eu și motorul puternic al mașinii.

Realizez că am încă unul din momentele în care conduc și nu realizez ce fac. Sunt pierdut în gândurile mele și mă sperie faptul că am avut grijă de o femeie pe care nu o cunosc. Ăsta nu sunt eu, sau am încetat să fiu. Emily a distrus o mare parte din mine și nu am de gând să repet greșelile din trecut. O mie de gânduri și de amintiri mi se învârt în cap. Vreau să le uit.

„Buzele sale calde s-au lipit de ale mele, în timp ce două mâinile firave se strecurau sub tricoul meu. Mi-am deschis ochii și acea mare albastra mă privea cu subînțeles. I-am prins fața în palme și am adâncit sărutul, apoi i-am ridicat tricoul subțire peste cap. Sânii ei perfect rotunzi gemeau după atingerea mea, iar sfârcurile sale deja întărite așteptau nerăbdătoare limba mea. O iubeam atât de mult încât trăiam pentru ea. Fiecare moment în care o simțeam aproape era mai important decât faptul că îmi bătea inima. Femeia mea mă privea cu aceiași ochi dintotdeauna și niciodată nu înțelegeam ce își dorește, dar presupuneam lucrurile și de cele mai multe ori aveam dreptate.

Emily ardea de plăcere în brațele mele iar eu mă împingeam cu totul înăuntrul său. Când aproape am ajuns în punctul culminant, ea mi-a prins fața în palme și puteam să simt cum palmele îi erau transpirate din cauza emoțiilor.

– Sunt însărcinată, mi-a șoptit, iar pentru câteva secunde am avut impresia că inima a încetat să îmi bată."

Nu știu când am ajuns în curtea casei, dar parchez mașina și ies grăbit. Scotocesc prin buzunare pentru a găsi cheile și intru în casă. Parcă nici nu s-a întâmplat nimic din ceea ce îmi amintesc. Nu îmi vine să cred că am adus aici o femeie. Această casă trebuia să fie un loc sigur, pe care doar eu și Trent îl știm.

Mă îndrept spre birou și scot schițele depozitului unde va avea loc următoarea misiune. De această dată trebuie să îmi calculez exact poziția, dar și traiectoria. Următoarea victimă va fi însoțită de gărzi de corp care vor împânzi toată curtea și depozitul. Nu pot risca să fiu văzut.

Omul de afaceri Zhang Wei urmează să fie în oraș în această seară. Se pare că unul dintre clienții lui a decis să preia afacerea cu arme, pe care Zhang o conducea de câțiva ani în Sidney. Spre norocul meu și în același timp spre ghinionul lui, depozitul are mult prea multe geamuri. Câteva clădiri mai încolo, în aceeași curte, am găsit deja locul perfect. Se spune că nu există planuri perfecte și este aproape adevărat.

Având în vedere că nu pot să merg cu mașina mea, va fi nevoie să folosesc motocicleta de această dată, deoarece pot să ajung în locuri unde cu o mașină nu este posibil. Deschid următoarea încăpere din birou unde toate armele mele stau așezate pe rafturile speciale. Arma făcută la comandă, cu țeava lungă și optică avansată, îmi permite o acuratețe remarcabilă. Mă uit pe ceasul de pe telefon și constat că este timpul să mă îndrept spre locul unde îmi voi petrece următoarele ore. Motocicleta mea Kawasaki Ninja mă așteaptă în garaj. Deschid garajul și îl programez să se închidă după șaizeci de secunde. Încalec bestia neagră și turez motorul apoi mă pierd în poieniță.

După patruzeci de minute, ajung deja aproape de curtea depozitului și îmi las motocicleta în spatele uneia dintre clădirile din apropiere. Încă nu a venit nimeni și, exact cum am planificat, urc scările de urgență și mă așez pe acoperișul din smoală al depozitului. Caut cel mai bun unghi și îmi fixez arma în stativ.

Câteva mașini se aud deja, semn că Zhang a ajuns. Două gorile coboară din mașină și fac semn celorlalți să își ia poziția stabilită, apoi chinezul pitic de care mulți, prea mulți, se tem, coboară din mașină și se îndreaptă spre intrare. Îmi așez cu grijă ochiul la lunetă, conturând ținta cu o precizie letală. Zhang pare să fie îngrijorat că partenerul său nu apare. Gorilele lui deja dau târcoale în jurul depozitului, ca și cum ar ști că planurile lor vor fi date peste cap. Nu risc să aștept mai mult, așa că odată ce am fixat ținta pe Zhang, apăs pe trăgaci și în următoarele secunde în jurul său se umple de sânge. Mâna sa dreaptă se aruncă în genunchi și zbiară ceva către ceilalți. Nu mai stau pe gânduri și cobor în grabă scările de incendiu, apoi încalec pe motocicletă înainte să fiu văzut.

După aproximativ zece kilometri, opresc motocicleta în prima parcare pe care o găsesc. Nu am fost urmărit. Cred că mă pot întoarce acasă. Inspir adânc și deschid telefonul. Intru în aplicația de la banca elvețiană și observ că banii deja mi-au fost transferați. Zâmbesc și mă urc înapoi pe motocicletă. Trebuie să mă întorc acasă. Am nevoie de liniște, de mine și de nimeni altcineva.

Drumul spre casă este neobișnuit de obositor, dar cel puțin cu motocicleta este mai rapid. Parchez Ninja în garaj și blochez toate intrările, apoi mă arunc pe fotoliul din birou, unde rămân până a doua zi dimineața.