" - Trădarea are gust de femeie.
În lumea întunecată a mafiei, Xander și Cassie se împletesc într-un vârtej al sexului, crimelor și răzbunării. Pe măsură ce pășesc pe linia fragilă dintre lege și ilegalitate, destinul lor se conturează într-un dans...
Ies din parcare cu mai multă grijă decât un pensionar, apoi odată ajuns pe drumul rapid, calc accelerația până în capăt, iar ea își înfige unghiile în piciorul meu. Nu scoate nici măcar un cuvânt, iar eu continui să merg cu viteză. Cred că nu realizează ce face, dar îmi place. Îmi place să îi simt atingerea, de orice fel, chiar dacă asta înseamnă să rămân cu o vânătaie zdravănă. Cassie își ține ochii strâns închiși, iar eu realizez că am exagerat. Reduc ușor viteza și ies de pe drumul rapid, apoi continui să conduc cu viteză legală.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ea deschide un ochi, apoi și pe celălalt, și își retrage unghiile din carnea mea. Îmi doresc ca drumul să dureze mai mult, dar deja suntem în apropiere de apartament. Intru în parcarea subterană și parchez mașina în același loc. Cassie se dă jos din mașină și trântește portiera. O ia în față ca și când ar cunoaște drumul spre apartamentul meu mai bine decât mine. Intra prima în lift și apasă butonul, iar eu mă trezesc cu ușile închise în nas. Urc pe scările de urgență și când liftul se deschide la etajul doi, eu deja deschid ușa apartamentului. Ea nu schițează nici un zâmbet și îmi aruncă priviri ucigașe. Încă nu înțeleg de ce mă urăște atât de mult. Mă urmează în apartament și se îndreaptă direct spre camera de zi, unde se trântește pe canapea.
– Foarte bine, simte-te ca acasă, îi spun mai mult ironic.
– Foarte drăguț, mulțumesc. Nu știu cum să mă simt, aparent nu mai am nici un loc, pe care pot să îl numesc acasă.
– Ce?
– Proprietarul apartamentului pe care eu și Marie l-am închiriat a renunțat la contract. Marie și Trent au plecat să rezolve problema într-un fel sau altul.
– Cum adică a renunțat la contract? – E complicat, nu contează. – Și acum unde veți sta? – Nu știu, eu voi sta probabil la vreun hotel.
– Ah, înțeleg.
– Și Marie..., se va duce cu Trent.
– De ce nu vii să stai aici? Mă trezesc spunând și aproape îmi vine să îmi trag una peste gură.
– Mulțumesc, dar pentru asta aș vrea să îți plătesc chirie și doar pentru o scurtă durată.
– Desigur, cum dorești. Nu contează. Oricum sunt mai mult plecat.
– Am înțeles.
– Dacă vei rămâne aici, trebuie să stabilim niște reguli, îi spun pe un ton cât se poate de serios.
– Mai exact? – Nu vreau sa vii aici cu nici un bărbat. – Mai ai și alte reguli stupide? – Nu vreau sa mă deranjezi când sunt ocupat, și să nu pui prea multe întrebări despre viață mea personală.
Cassie dă aprobator din cap și inspiră adânc. Apoi îmi răspunde tăios:
– De acord, dar ultima regulă se aplică și pentru tine.
O aprob la rândul meu, chiar dacă știu că nu voi respecta acest lucru, iar ea zâmbește mulțumită.
