" - Trădarea are gust de femeie.
În lumea întunecată a mafiei, Xander și Cassie se împletesc într-un vârtej al sexului, crimelor și răzbunării. Pe măsură ce pășesc pe linia fragilă dintre lege și ilegalitate, destinul lor se conturează într-un dans...
Razele soarelui aproape mă orbesc. Mă trezesc înțepenit și mă ridic pentru a-mi îndrepta spatele amorțit. Telefonul îmi sună de zor și, înainte să mă uit pe ecran, deja știu că este Trent. Ridic leneș telefonul și vocea lui aproape că îmi sparge timpanele.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
– Unde dracu' ai plecat? Ai idee cât te-am căutat? Ai dezactivat și GPS-ul!
– Acasă, îi răspund somnoros.
– Grozav, am rămas toată noaptea la apartament așteptându-te.
– Nu aveai cumva companie?
– Nu, fetele au plecat imediat după ce Cassie a ieșit de la duș.
– Ah... bine, foarte bine.
– Ce facem astăzi? Ai chef să mergem la facultate? Mă întreabă amuzat.
– Nu.
– Ce pot să fac să te conving? E prima zi de facultate a fetelor și aș vrea să le fiu ghidul principal.
– Nu, îi spun, dar înainte să realizez, deja am făcut duș și sunt în drum spre facultate.
Parchez mașina în primele locuri de parcare, unde Trent împreună cu Marie și Cassie mă așteaptă. Roșcata mea deja e prost dispusă, pot să spun asta sigur. Își dă ochii peste cap când ies din mașină și mă provoacă. Trent o ține pe Marie în brațe, iar eu analizez războinica din fața mea. Poartă o pereche de blugi albaștri și o cămașă în dungi, alb cu albastru. În picioare are o pereche de Converse albi, un ghiozdan clasic și în mâini ține un dosar cu șină. Cât de obișnuit, n-aș fi crezut! Parcă face asta intenționat. De parcă eu nu am văzut ce lenjerie intimă îndrăzneață poartă. O salut scurt, ca și când ar fi o persoană lipsită de importanță, iar ea își întoarce privirea în altă parte. Marie mă privește încruntată și încă nu am înțeles care este motivul. Nu că mi-ar păsa.
Ne îndreptăm împreună spre clădirea principală, unde rectorul va ține același discurs plictisitor ca în fiecare an. O observ pe Brittany împreună cu prietenele sale și parcă simt că urmează să vină la mine. Mă prefac că nu o văd nici pe ea și mă strecor în mulțimea de studenți, care își caută locurile potrivite pentru a asculta cuvintele importante spuse de rector. Trent îmi face semn să mă așez lângă ei, iar singurul loc disponibil era cel de lângă Cassie. Roșcata continuă să îmi arunce priviri pline de săgeți și dacă acestea ar fi adevărate, eram mort deja de mult timp.
Tipul care stă în stânga dreapta sa o dezbracă din priviri, iar mie îmi vine să îi scot ochii, cu pixul pe care îl flutura cu două degete. Ca și când ar fi observat că tipul mă enervează, Cassie îi trântește cel mai frumos și angelic zâmbet de pe planetă, iar acesta își trece brațul în jurul taliei sale. Îmi mușc limba înainte să scot ceva pe gură și mă întorc spre Trent, care era prea ocupat să-și sărute Rottweilerul. Cassie vorbește într- una cu studentul de lângă ea. Îl cunosc, este unul dintre fraierii fără pic de creier, din echipa de fotbal a facultății. Mai clișeic decât atât, nici nu se putea!
Cassie îi arată ceva pe telefon, iar el se preface interesat, când amândoi știm că scopul său e de fapt cu totul altul.
Toată lumea aplaudă, dar nu înțeleg de ce, nici măcar nu am fost atent la ceea ce îndruga rectorul. Reușesc cu greu să îmi stăpânesc nervii apăruți de nicăieri când Cassie își așază capul pe umărul lui. El își arată dinții perfecți albi și mă privește scurt, ca și când ar încerca să îmi spună cât este de mândru.
– Mergem? întreabă Trent când toată lumea începe să se ridice de pe scaune.
Nu răspund și mă ridic deodată cu ei, apoi ne strecurăm spre ieșire. Cassie rămâne în spatele nostru împreună cu Andrew.
– Ce ai? mă întreabă Trent fără ca Marie să observe. – Nimic, răspund sec și mă scotocesc prin buzunare. – Vrei o țigară? – Da, mulțumesc, spun în timp ce iau o țigară din pachetul său de Marlboro.
În acel moment Cassie și Andrew își fac apariția și sunt mai apropiați decât înainte. El are în continuare mâna în jurul taliei sale și eu mai am puțin până să i-o retez. Ce dracu' i-a făcut ăsta?
– Ăștia doi sunt împreună? Mă trezesc scoțând pe gură ultimele cuvinte pe care mi le doream să se audă.
– Cassie și Andrew? întreabă Marie. Da. De fapt, nu. Mă rog, e complicat. Au început să vorbească de câteva zile.
– Ce romantic, îmi vine să vomit. – Ești un dobitoc, îmi răspunde Rottweilerul zâmbind. – Cine este un dobitoc? întreabă Cassie deja suficient de
aproape să audă ceea ce a spus Marie.
– Nimeni.
– Deci tu, ca de obicei. Știm că ești un dobitoc, dar începem să ne obișnuim.
Andrew stă ca un prost în fața noastră și nu înțelege nimic, dar se preface a fi îndrăgostit lulea de Cassie. Lady a mea îi răspunde de fiecare dată cu același zâmbet angelic, iar eu îmi dau ochii peste cap.
– Îți cauți creierul?
– Cassie, taci! mă răstesc, iar ea îmi răspunde cu cel mai colorat râs posibil.
– Ți se pare că sunt amuzant? – Nu. – Bun. – Amuzant nu, penibil da.
Inspir adânc, iar Trent îmi face ușor semn să mă liniștesc. Îmi ascult prietenul. Are dreptate. Andrew îi șoptește ceva, iar ea îl sărută pe obraz. Dobitocul pleacă apoi, împreună cu sărutul frumoasei roșcate pe obrazul său.
– Deci mergem la focul de tabără din seara asta? întreabă Marie pisicindu-se în fața lui Trent.
– Nu. – Da, răspunde Cassie.
Mă uit încruntat la ea și toți încep să râdă. Încăpățânarea ei îmi toacă nervii la propriu și am impresia că și-a făcut un obicei din a mă enerva.
– Perfect, atunci Cassie merge cu tine la apartament și ne vedem la ora nouă, stabilește Rottweilerul fără ca eu să apuc să îmi dau cu părerea.
– Marie! țipă Cassie, dar Rottweilerul nu pare să o asculte.
– Noi plecăm, răspunde Marie și îl trage pe Trent la propriu spre mașină.
Trent o urmează ca un copil, fără să scoată un cuvânt, și îmi aruncă o privire prin care își cere scuze cu subînțeles. Roșcata mă privește încruntată, iar eu deja mi-am făcut câteva planuri pentru a-i ruina restul zilei. Îi fac semn scurt, iar ea mă urmează spre mașină. Se așază pe scaunul din stânga mea și își pune centura ca și când ar mai avea nevoie de încă două, pentru a fi în siguranță. Râd în sinea mea și îmi promit mie să o terorizez până acasă.
