ȘAH - Regele și Nebunul (Dark Romance / Erotic, 18+). Vol. I

Capitolul 16

ȘAH

Mă trezesc în zori cu o durere de cap insuportabilă. Mă uit în jur și nu văd nici urmă de Cassie. Mă ridic de pe canapea și intru în camera de oaspeți.

Acolo are încă bagajul și obiectele personale. Bun. Măcar atât. Dar de ce nu s-a întors acasă noaptea trecută?

Caut în frigider o sticlă de apă, apoi încep să recitesc planul pentru noua misiune. Am așteptat toată ziua să se întoarcă acasă și deja mă învârt asemeni unui câine în jurul cozii. Cassie nu doar că nu s-a întors acasă, dar nici nu a vorbit cu Marie, iar Trent mi-a spus că nu a dormit la ei. După mult prea multe ore în care am așteptat-o să se întoarcă, mă urc în mașină și conduc direct spre casa lui Andrew.

Bat la ușă ca un soldat în situații de criză, dar înainte să îmi deschidă, mă răzgândesc și plec. Nu aș vrea să fiu văzut într-o asemenea postură. După câteva minute apare Andrew în tocul ușii, având doar o pereche de pantaloni de pijama pe el. Ce mama dracului? Unde e Cassie și de ce nu poartă ăsta tricou? Refuz să îmi pun alte întrebări, apoi mă urc în mașină și conduc spre casă. Odată ajuns, porțile mari se deschid automat și parchez mașina. Intru în casă și îmi arunc bocancii într-un colț, apoi hanoracul și rămân doar în blugi. Alcoolul băut în urmă cu o noapte și-a pus amprenta pe mine. Scotocesc în sertarul din lemn masiv al mesei de birou și găsesc o pastilă pentru durerea de cap. O înghit rapid cu o gură de apă și continui să lucrez la misiunea din această noapte. Deschid e-mailul și găsesc în atașament, harta proprietății unde urmează să intru. Din informațiile primite, în această seară vor fi mai puține gărzi de corp decât de obicei, iar politicianul va fi singur acasă. Aparent, soția mai tânără cu prea mulți ani decât el a decis să lucreze împreună cu Vladimir și să îi dea toate informațiile. Ambele părți au, în acest fel, de câștigat. Tot soția lui i-a arătat și intrarea lui secretă în caz de atac. Ar trebui să fie meargă totul bine.

Analizez cu atenție fiecare loc important, fiecare poziție a gărzilor sale de corp, apoi mă ridic de pe scaun și mă duc direct în pat. Patul meu are încă mirosul ei. Singura femeie care a dormit vreodată în acest pat. Îmi ascund fața în perna care-i păstrează parfumul și încet-încet reușesc să adorm.

Alarma mă trezește din somnul adânc și înjur de câteva ori înainte să mă ridic din pat. Fac un duș rapid și mă îmbrac în același ritm, apoi mă duc în birou de unde îmi iau toate armele necesare pentru misiune. Teoretic nu voi avea nevoie decât de Beretta, dar îmi place să fiu asigurat. Activez alarmele și intru în garaj, unde mă urc pe Ninja și pornesc. Reședința politicianului este la aproximativ douăzeci de kilometri de locul unde mă aflu. Emily obișnuia să spună că teroarea vine întotdeauna înainte să răsară soarele, sau când oamenii dorm cel mai bine. Parchez motocicleta aproape de reședință și mă apropii de gard. Mă uit încă o dată cu binoclul și observ mai multe gărzi de corp decât trebuiau să fie. Mă urc pe gard și intru pe proprietate.

Mă strecor printre tufișuri, până ajung în spatele casei unde mă cațăr pe primul balcon. În casă este o lumină difuză, și câteva gărzi patrulează deja prin grădină. Am un sentiment neobișnuit de prost, dar acum este prea târziu să dau înapoi. Cu un diamant, tai sticla geamului, apoi reușesc să o deschid pe dinăuntru. Trag ușa spre mine fără să fac prea multă gălăgie și urc rapid scările din capătul holului.

Odată ajuns la al doilea etaj, număr ușile și când realizez care este camera politicianului, clipele sale de viață încep să devină din ce în ce mai puține. Merg pe vârfuri cu Beretta în mână și deschid ușor ușa. Un miros foarte cunoscut își face simțită prezența și încă nu știu de unde îl cunosc atât de bine. Este mai mult o combinație de mirosuri, și cred că este cel mai prost moment să mă gândesc la femei. Realizez asta, când îl văd pe politician deja mort, într-o baltă de sânge. Mă apropii de el încercând să înțeleg cine ar fi făcut asta. Nu pare să fie o sinucidere și încep să fiu cât mai convins că am căzut într-o capcană.

Ușa se deschide larg și apare un trup masiv, care ia toată lumina de pe hol. Îmi scot celălalt pistol de la spate, pregătit să mă apăr. Bărbatul nu pare impresionat și se apropie și mai mult de mine. În încercarea de a-mi lua pistoalele din mână, mă dezechilibrez și el se aruncă peste mine. Îmi trântește un pumn zdravăn direct în maxilar și deja simt gustul de rugină în toată gura. Reușesc să mă ridic și să îi răspund înapoi cu aceeași monedă, iar el cade și se lovește cu capul de măsuța de cafea. Îmi scutur palmele și mă pregătesc să ies din încăpere, dar ca și când ghinionul se ține de mine, o altă gorilă apare în încăpere și, înainte să reacționez, o durere surdă îmi străpunge coastele. Fără să realizez apăs pe trăgaci, iar gorila cade la pământ.

Sângele începe să îmi curgă, și îmi așez palma pentru a face presiune. Știam că într-o zi avea să vină acest moment, dar niciodată nu mi-am imaginat că va face parte dintr-o înscenare. Analizez scurt rana deschisă și decid că este timpul să plec, dacă nu vreau să mor în adevăratul sens al cuvântului. Trec peste cele două cadavre, lăsând dâre de sânge în urma mea și o iau pe drumul pe care am venit. Odată ajuns la balcon, lucrurile se complică. Ajung la concluzia că va fi complicat să sar de pe balcon, dar trebuie să îmi asum riscul. Mă cațăr pe balustradă și încerc să sar jos, dar mă dezechilibrez și cad în genunchi. Deja am umplut peste tot cu sânge și am lucrat mai murdar decât o puteam face vreodată.

Mă târăsc pe iarbă și ajung cumva până la gard, unde urmează altă încercare. Rana mea nu pare să fie gravă, dar pierd prea mult sânge. Reușesc să mă cațăr folosindu-mi puterea din brațe și sar gardul, fără a avea nici măcar un strop de încredere mine. Mă urc apoi pe motocicletă și nu realizez în ce direcție mă duc, până când mă trezesc în parcarea subterană de la apartament. E deja prea târziu să mă întorc acasă, așa că intru în lift, îmi arunc cele două pistoale în ghiozdan și mă duc spre apartament. Deschid ușa și mânjesc peste tot cu sânge, în încercarea de a ajunge la baie.Doi ochi negri mari îngheață în acel moment. Cassie sare de pe canapea și mă apucă de mijloc. Gem de durere, iar ea își cere scuze pe un ton foarte slab. Mă duce în baie și îmi taie hanoracul, lăsându-mă în pielea goală.

– Ce ai pățit Xander?
– Nimic, sunt bine.
– Pe dracu'!
– Ai nevoie de un doctor.

– Nu am.
– Xander, pentru Dumnezeu. Ai fost împușcat?
– Am fost? Probabil, nu știu. Dă-mi telefonul, îi ordon și abia reușesc să scot cuvintele din gură. Cassie îmi dă telefonul și reușesc să tastez „0" către Trent.

Un mesaj codificat, din care el va înțelege ce s-a întâmplat și asta este singurul lucru pe care apuc să îl fac înainte să simt cum puterea îmi părăsește trupul.