Annissa

525 50 61
                                    

CAPITOLUL 1

Goneam pe străzile pustii din Santa Cruz de Tenerife. Era cu mult peste miezul nopții când mă întorceam acasă de la buna mea prietenă, Elisa sau Lisa, cum obișnuiesc să-i spun. Am fost la ea în speranța că ne vom finaliza proiectul la biologie pe care trebuie să-l predăm la sfârșit de săptămână, dar când am văzut-o pe canapea, cu o sticlă de gin Puerto De Indias Classic, speranțele mele s-au năruit. Bineînțeles că și-a găsit tocmai astăzi să sufere după idiotul de Arturo, iubitul ei de un an de zile. Oamenii ăștia se despart de 10 ori pe zi, cine naiba să-i înțeleagă? De ce mai formează un cuplu o să rămână un mister pentru mine! Oricât de mult am încercat să-i deschid ochii și să o fac să părăsească această relație toxică, ea o ține pe a ei, că se iubesc și că Dumnezeu le pune aceste obstacole pentru a-i testa. Îmi vine să o agăț în camera mea în locul sacului de box.

Turam motocicleta la maxim, bucurându-mă din plin de sentimentul de libertate pe care aceasta mi-l oferă. Un frumos Kawasaki Ninja ZX-4R '24, complet negru, răsună furios sub greutatea corpului meu, spărgând liniștea mormântală de pe strada unde se află casa mea. Cu siguranță iar o să-mi aud plângeri de la vecini!

Îmi las micuța bestie parcată în fața casei. Nu avea rost să o mai bag în garaj, oricum în câteva ore va trebui să plec la liceu.

Descui ușa și intru cât de încet pot pentru a nu-i trezi pe ai mei. Când o închid în urma mea, becul din sufrageria spațioasă se aprinde, iar în fața mea, așezat pe un fotoliu din piele de culoare neagră, stă tata, privindu-mă serios.

-Nu crezi că este cam târziu, Annissa? spune după ce verifică ora cu ajutorul ceasului scump pe care îl poartă mereu la mână

-Nu crezi că este ciudat să-ți aștepți fiica în bezna asta? întreb la rândul meu, aruncându-mi casca pe canapea, luând loc lângă ea, în fața tatălui meu.

-Scumpo...

Știam deja ce avea să-mi spună. Am mai auzit predica asta și ieri, și alaltăieri, cu siguranță și săptămâna trecută, și luna trecută, probabil o voi auzi și mâine și poimâine și în fiecare zi în care voi intra pe ușa casei părinților mei.

-Tată, știu deja ce vrei să-mi spui, îl întrerup. Sunt conștientă că sunt în ultimul an de liceu, știu că trebuie să mă pregătesc pentru facultate, știu că este periculos să mă plimb la orele astea pe străzi, singură, știu că tu și mama mă iubiți și îmi vreți doar binele, știu că sunteți îngrijorați pentru mine când vedeți că nu dau niciun semn de viață și că ajung la ore din astea târzii acasă, știu că deciziile proaste pe care le pot lua acum îmi vor afecta toată viața, știu că nu vă plac cercurile de oameni pe care le frecventez și știu că nu vă place pasiunea mea pentru motoare, dar trebuie să fiți conștienți că de la voi am moștenit-o.

Știa că am dreptate, știa că așa s-a cunoscut și el cu mama. Amândoi erau pasionați de motoare. Într-o seară, mama a concurat la o cursă organizată ilegal, avea șaptesprezece ani pe atunci. Aceasta era la periferia orașului, acolo s-au întâlnit. El a privit cursa de pe margine, iar mama, câștigătoarea acesteia, a captat atenția tuturor, mai ales atenția tatei. Au avut parte de o poveste de dragoste cum citești în cărți sau vezi în filme. Mereu mi-am dorit să găsesc un bărbat ca tata, dar după ultima relație, mi-am îngropat adânc această dorință. Nu am nevoie de un bărbat pentru a fi fericită cu adevărat, împlinită sau completă.

Tata mă privește uluit. Nu obișnuiam să-i tai craca așa, dar nu mai suport să aud aceleași texte în fiecare nenorocită de seară. Măcar odată vreau să mă trateze ca pe un adult și să-mi respecte deciziile fără să mă pună la zid când ajung mai târziu acasă, când iau o notă proastă la liceu, când sunt implicată în scandaluri minore sau când mai iau câte o amendă micuță. Din greșeli învățăm cu toții, așa că trebuie să fim lăsați să le încercăm pe toate, să fim capabili să facem singuri diferența între bine și rău, să nu ne lăsăm manipulați de oricine apare în viața noastră. Pentru a te dezvolta, trebuie să cazi, ca mai apoi să găsești soluția glorioasă pentru a te ridica și a distruge tot în jurul tău cu zâmbetul pe buze.

-Ann, trebuie să ne înțelegi și pe noi. Ne temem pentru tine și pentru viața ta. Te iubim mai presus decât orice, ești unicul nostru copil! Am fi distruși dacă ai păți ceva!

-Știu, padre! Vă înțeleg, dar am nevoie ca și voi să mă înțelegeți pe mine. Așa fac față, asta mă ține pe linia de plutire!

Aprobă tăcut din cap și se ridică de pe fotoliu.

-Fugi la somn, bufnițo! Trebuie să te odihnești, fie și alea 3-4 ore care ți-au mai rămas până când începi cursurile, vorbește blând, oferindu-mi un sărut pe frunte

-Noapte bună! îi urez în timp ce mă duc spre bucătărie pentru a-mi lua un pahar cu apă

-Noapte bună! îl aud rostind înainte să dispar după ușa glisantă dintre sufragerie și bucătărie

Mi-am luat un pahar din dulapul suspendat deasupra chiuvetei și l-am umplut cu apă, dându-l rapid peste cap. Mi-am șters gura cu podul palmei, plecând spre dormitorul meu.

Îmi dau jos geaca de piele, aruncând-o pe canapeaua din colțul camerei, blugii negri, mulați, au aceeași soartă. Râmăn în tricoul alb, simplu, larg, pe care îl aveam pe mine și în lenjeria intimă. Desfac legătura ce o făcusem în față pentru a-l strânge pe corp, apoi mă trântesc în pat, închizându-mi ochii.

Mă foiesc printre așternuturile patului, mă răsucesc pe toate părțile, mă pun în toate pozițiile, însă fără rezultat, nu pot să dorm.

Un oftat puternic îmi părăsește buzele. Îmi frec frustrată fața cu mâinile și mă întind după telefon în speranța că poate dacă mă voi uita puțin pe rețelele de socializare mă va lua somnul.

Deschid dispozitivul, luminozitatea dată la maxim orbindu-mă.

-Futui! înjur printre dinții încleștați și micșorez luminozitatea telefonului

Îmi aprind internetul, zeci de mesaje acaparându-mi ecranul. Erau de pe grupul cu prietenele mele,Lisa, Alice și Natasha. Mă amuz teribil cum Alice și Ash fac mișto de Lisa care trimite mesaje vocale unde abia leagă două cuvinte coerent din cauza alcoolului consumat.

Chicotesc ușor, părăsind WhatsApp-ul și intru pe Instagram, apreciez pozele unor colegi de clasă, mă uit la niște story-uri, apoi ies plictisită de pe pagină. Las telefonul deoparte și închid ochii, adormind într-un final.

Pasiune ComunăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum