CAPITOLUL 9
Simțeam adrenalina cum îmi țâșnește puternic prin vene, sângele curgând ca un râu rece de munte. Eram la finalul celei de-a treia ture, care este și ultima. Asta era ultima înconjurare de circuit, asta stabilea câștigătorul cursei.
Strâng cu putere coarnele motocicletei, având mâna dreaptă încleștată pe accelerație. Turez la maxim, acul kilometrajului apropiindu-se rapid de 190 km/oră.
Diego este în fața mea cu aproximativ un metru, acest lucru făcându-mă să simt panica, pentru prima dată în seara asta.
Pentru prima dată, îndoiala își face loc în sufletul meu și mă face să mă panichez. Dacă pierd?
Îmi închid ochii pentru o fracțiune de secundă. Nu, nu am cum să pierd! Nu voi pierde! Fac asta pentru tine, mamă, fac asta pentru a aduce încă o victorie frumoasei tale motociclete!
Schimb viteza, accelerez din nou, acul sărind peste 210 km/oră. Îl depășesc pe Diego, linia de Finish apărând în fața mea.
Navas, nu te-ai pus cu fata potrivită!
Cu un ultim impuls dat motocicletei, sunt propulsată după linia care anunță finalul cursei și mă ridic într-o roată, încetinind treptat. Revin cu ambele roți pe asfalt și accelerez pe loc, scoțând un nor negru de fum, pe fundal auzindu-se scârțâitul roții din spate și chiuiturile tinerilor înflăcărați în urma cursei.
-Dumnezeule, ai fost minunată! exclamă Elisa imediat ce a ajuns în dreptul meu
-Fato, l-ai omorât! țipă veselă Natasha, sărindu-mi în brațe
-I-ai arătat tu lui cine e Annissa Castilla! chiuie și Alice
Mă uit în jurul meu și observ motorul lui Diego la câțiva metrii distanță. Îmi las casca pe bancheta motocicletei și mă duc hotărâtă spre el.
Acesta își ridică privirea spre mine și mă străpunge cu un amalgam de sentimente, dar nici unul nu pare prea pozitiv. Citesc ura, dezamăgirea, tristețea, regretul, citesc faptul că orgoliul lui de bărbat a fost rănit.
-Frumoasă cursă! spun întinzând mâna spre el
Acesta mă privește sceptic, dar îmi strânge mâna într-un final.
-Nu am nevoie de motorul tău, continui după ce ne desprindem mâinile din strânsoarea tipic bărbătească
Confuzia îi străbate chipul, un zâmbet părăsindu-mi buzele.
-Sunt pasionată de motoare, iubesc senzația de libertate pe care ți-o oferă. Nu aș putea să conduc motorul ăla știind că a fost al unui om de-al meu, vorba aia. Nu aș putea să iau unui om ceea ce iubește. Eu n-aș supraviețui o nenorocită de zi departe de motocicleta mea, nu îmi permit să-ți răpesc pasiunea, cu toate că așa a fost pariul.
Mă ascultă tăcut, cu ochii fixați asupra chipului meu într-un mod cercetător.
-Vrei bani? mă întreabă ridicând o sprânceană
-Nu am nevoie de banii tăi, Diego! A fost o cursă de distracție, a fost o cursă care a demonstrat că te bat și dacă conduci o mașină, și dacă conduci o motocicletă. Nu subestima niciodată o persoană pe care nu o cunoști! Ia-o ca pe o lecție de viață!
-Conduci bine, să știi! Nu zic asta foarte des, dar îți mulțumesc! mă laudă, după care își fixează privirea în spatele meu
-Oameni buni, petrecere la mine acasă! aud glasul Lisei cum răsună puternic, acoperind hărmălaia provocată de discuțiile adolescenților cu privire la cursă
CITEȘTI
Pasiune Comună
Romance"Nu credeam vreodată că pasiunea noastră comună avea să mă distrugă atât de tare încât să-mi simt carnea în flăcări și inima făcută bucăți. Nu credeam că avea să ne apropie atât de mult, ca mai apoi să ne despartă atât de dureros." -Annissa Castilla...
