Pasiune Comună

Annissa

CAPITOLUL 5

Săptămâna a trecut repede, din fericire pentru mine. Un test la matematică mi-a făcut probleme, dar am reușit să-l rezolv, sau să-l copiez de la tocilara clasei mai bine spus, proiectul la biologie l-am finalizat singură, bineînțeles, dar măcar am luat nota maximă și pot sta liniștită.

Liss s-a împăcat cu Arturo fix a doua zi după ieșirea noastră în club, datorită sau mai bine spus, din cauza unui story postat pe Instagram. Eram sigură că nici de data asta nu se va ține de cuvânt și se va lăsa păcălită de idiotul ăla. Nu știu când o să-și deschidă ochii, dar dacă nu o face în curând, ori îi tai bijuteriile prostului ăluia, ori îi scot ei ochii. Măcar să știu că are un nenorocit de motiv pentru care nu vede că este folosită și este prizoniera unei relații toxice. Câștigătoare ar fi cu desăvârșire a treia variantă, aceea de a le face pe amândouă, dar mă abțin, sunt prea tânără să-mi petrec timpul la închisoare.

Latura ei petrecăreață a ieșit la iveală și a ținut morțiș să mergem la o petrecere organizată de un vechi prieten de-al lui Arturito. Îmi vine să vomit doar când mă gândesc la o gloată de bărbați exact ca el, pentru că cine se aseamănă se adună, iar dacă sunt prieteni cu Arturo, sunt convinsă că nu sunt mai breji decât el.

Motivul petrecerii nici nu-l știu, dar știu că am fost șantajată de prietena mea pentru că ea a fost cu mine în club, iar eu îi sunt datoare practic. Am ieșit în club să mă distrez, dar tot ea a sfârșit prin a se simți mai bine decât mine, deci nu înțeleg cum vine asta. Ea ar trebui să-mi fie mie datoare, deoarece ea s-a distrat, iar eu am avut grijă de ea ca o mămică.

M-am îmbrăcat într-o pereche de pantaloni de piele și un body negru, decoltat, pe deasupra luând veșnica mea geacă de piele, iar în picioare o pereche de botine negre, cu puțin toc și cu niște lanțuri.

Îmbrăcată în negru din cap până în picioare, pregătită să merg la înmormântare, nici de cum la o petrecere, dar pot spune că merg la înmormântarea demnității prietenei mele care depășește ilegal limita prostiei dacă încă visează la un viitor stabil cu acel puțoi pe care ea îl numește "bărbatul visurilor" ei. Prefer termenul de "coșmar", se potrivește mult mai bine în acest context.

Îmi iau telefonul, trimițându-le părinților mei un mesaj în care îi anunț unde am plecat și faptul că probabil voi dormi la Elisa, ei fiind plecați la o întâlnire cu niște prieteni vechi de-ai lor.

Ies din casă și nu uit să încui ușa în urma mea, mergând cu pași mari spre raza mea de lumină într-o lume întunecată. Ironic dat fiind culoarea neagră, intensă, a motocicletei.

Ajung la adresa primită de la prietena mea. O casă mare, impunătoare și exagerat de luxoasă îmi apare în fața ochilor. Strâmb dezgustată din nas și intru în curtea spațioasă, plină de tot felul de copaci, luminițe și mici foișoare răspândite din loc în loc. Unde naiba am nimerit? Se organizează cumva vreo nuntă și pe mine au uitat să mă anunțe?

Opresc în fața casei și îmi dau jos casca, fluturându-mi părul și trecându-mi degetele prin el în încercarea de a-l aranja cât de cât.

-În sfârșit! aud din spatele meu vocea Lissei

Mă întorc și îmi dau ochii peste cap când o văd lipită de iubițelul ei cretin.

-Anissa, a trecut ceva timp! Ce mai faci? vocea lui groasă îmi irită timpanele

-Făceam mult mai bine dacă nu-ți vedeam mutra, Arturo! replic acid

-Încă nu ti-a trecut supărarea să înțeleg?