CAPITOLUL 2
Alarma insuportabilă a telefonului care răsună puternic, spărgând liniștea din dormitorul meu, mă face să tresar speriată și să mă ridic din patul confortabil.
Mă frec buimacă la ochi, oprind alarma și uitându-mă la ceasul care indică ora 06:30. Mă simt ca lovită de tren, capul stă să-mi explodeze de durerea acută care-mi străbate tâmplele, iar ochii mă ustură puternic din cauza lipsei de odihna.
Intru în baie, îmi fac un duș rapid pentru a-mi alunga starea puternică de somn care îmi acaparează corpul, urmând să mă spăl pe dinți.
Îmi clătesc gura de pasta de dinți și mă șterg folosind micul prosop din partea stângă a chiuvetei.
Mă întorc grăbită în dormitor și caut haotic ceva decent de îmbrăcat. Răstorn toate hainele din șifonier, luând fiecare articol la mână, oftând exasperantă când nimic nu mă încântă. Clar am nevoie de o sesiune de shopping. Aleg totuși o pereche de blugi albi, tăiați în genunchi, cu talie înaltă, patru nasturi alcătuind închizătoarea, un hanorac negru și veșnica mea jachetă neagră de piele, cu ținte pe ea și un trandafir mare pe spate, un trandafir negru, sclipitor, care are trasate detaliile cu un alb-lăptos. Un trandafir care reprezintă moartea. Îmi prind părul lung, de un negru intens, într-o coadă de cal perfectă și îmi dau buzele cu un luciu de buze care are o nuanță slabă de roșu.
Îmi încalț obișnuitele ghete negre, cu multe curele și pietricele pe ele, îmi iau rucsacul de pe birou și telefonul de pe noptieră, urmând să cobor scările.
-Bună dimineața Ann! mă întâmpină mama cu un glas vesel, apărând din bucătărie
-Bună dimineața! o salut respectuos, după care îi sărut obrazul ușor
-Ți-am făcut micul dejun. Hai să mănânci înainte să pleci!
-Îmi pare rău, madre! Astăzi nu voi putea să rămân, trebuie să ajung la Lisa s-o iau. I-am promis că mă duc, i s-a stricat mașina.
Mama aprobă tăcută din cap. Oftez puternic și o strâng în brațe. Știu că o deranjează faptul că am refuzat să mănânc cu ea în dimineața asta. De obicei, dimineața este momentul nostru de bârfă, de discuții serioase sau mai puțin serioase.
-Mi hija, nu îmi place că te distanțezi de noi, să știi. Și înainte lipseai serile de acasă, dar parcă nu așa de des și parcă nu veneai la ore așa târzii, când soarele stă să răsară. Niciodată nu ai refuzat micul dejun! Ești bine? Ne ascunzi ceva? Noi te susținem orice ai alege să faci, dar trebuie să te deschizi în fața noastră, trebuie să știm dacă te frământă ceva. Nu vrem să crezi că te controlăm sau că nu avem încredere în tine! Știm că ești un copil minunat, cuminte, deștept, dar vârsta pe care o ai acum este una vulnerabilă, nu vrem să faci niște alegeri greșite care să te bântuie toată viața.
-Sunt bine mamă, nu vă mai faceți griji! exclam ușor nervoasă de situația în care mă aflu
Încep să cred că părinții mei lucrează în ture. Seara îmi ține morală tata, dimineața începe mama. Nu se termină niciodată!
-Fă bine ca ceea ce vorbim cu tine să nu intre pe o ureche și să iasă pe alta!
-Pa, mamă! O zi magică să ai! spun ironic părăsind sufrageria
-Ai grijă cum conduci! Ești leit taică-tu! țipă în urma mea, eu începând să râd zgomotos la ultima replică
Mereu mă aseamănă cu tata când fac câte o tâmpenie sau când se lovește de caracterul meu dificil, în rest, semăn leit cu ea, după spusele ei.
CITEȘTI
Pasiune Comună
Romance"Nu credeam vreodată că pasiunea noastră comună avea să mă distrugă atât de tare încât să-mi simt carnea în flăcări și inima făcută bucăți. Nu credeam că avea să ne apropie atât de mult, ca mai apoi să ne despartă atât de dureros." -Annissa Castilla...
