Pasiune Comună

Annissa

CAPITOLUL 6

-Ai mașină? îl întreb pe Diego care era cufundat cu capul în telefon

-Da, de ce? întreabă confuz, privind când la mine, când la prietena mea

-Am nevoie de ea. Ești în stare s-o conduci?

Acesta își dă ochii peste cap și se ridică în picioare.

-Mișcați-vă!

Ne ținem după el până ajungem în dreptul unei uși, acesta o deschide și lumina învăluie încăperea. Era un garaj, un garaj al dracului de mare unde se aflau două mașini sport și într-un colț un motor superb care mi-a furat privirea de îndată ce am dat cu ochii de el. E un motor puternic, și foarte scump, un model de la BMW la care am salivat de îndată ce au fost publicate primele poze cu el. Modelul M1000RR, fabricat în 2021 cu o putere de 212 cai, tronează mândru în fața mea.

-Șterge-ți balele, prințeso! vocea enervantă a lui Diego mă trezește din visare

-Ai un motor frumos! repet cuvintele pe care mi le-a spus în seara asta

Mi-a zâmbit arogant și a deblocat una dintre mașini, făcându-ne semn să ne urcăm.

-Cum ai spus? Vezi să nu-i iei luciul? mă imită și pornește mașina imediat ce a urcat și Elisa pe bancheta din spate.

-Nu am atins-o.

-Poți s-o atingi dacă vrei! rânjește pervers și iese din garaj când ușa automată s-a ridicat complet

-Poate vrei să-ți vomit în mașină! îl ameninț strâmbând din nas dezgustată

-Poate vrei să faci o plimbare pe jos!

-Poate vrei să-ți mut fața aia îngâmfată la spate!

-Poate vrei să...

-Terminați! intervine prietena mea speriată, când observă că ne uităm unul la altul cu o ură de nedescris, de parcă mai avem puțin și ne luăm la bătaie în următoarea secundă, atenția lui Diego fiind îndreptată doar spre mine, parcă uitând că este la volanul unei mașini

-Unde trebuie să ajungem? spune Diego, mutându-și privirea înainte

-În fața parcului Garcia Sanabria, facem pe strada Santa Rosalia.

Mă încrunt când aud adresa asta, nu țin minte să stea într-o zonă așa bună.

-Ce caută el acolo? Nu stătea tocmai în capul celălalt de oraș?

-Are apartamentul în renovare, așa mi-a spus. Stă la ceva rudă de o săptămână.

Hai că asta-i bună! Fata asta chiar crede că orice zboară, se mănâncă! O să-i dovedesc că Arturo nu este bărbatul potrivit pentru ea, trebuie s-o fac indiferent de mijloacele pe care le voi folosi, trebuie s-o salvez din coșmarul ăsta împachetat atât de frumos încât să pară un vis!

-Aici? sunt trezită din gândurile mele răzbunătoare de vocea insuportabilă a lui Diego

-Următoarea, răspunde prietena mea scurt

A parcat mașina în fața casei indicate de Elisa, iar eu am sărit din aceasta cu o viteză de nedescris. Casa asta e superbă! Două etaje, culori închise, predominant negru mat, cu o mulțime de detalii în nuanțe mai deschise, diferite sculpturi contopite în pereți, geamuri mari, acoperite de draperii albe, ușor vizibile din exterior, scări îmbrăcate în marmură, diverse ghivece cu flori exotice fiind așezate de-a lungul pereților.

-Nu face o tâmpenie, Ann! glasul rugător al prietenei mele mă face să-mi dau ochii peste cap și să apăs prelung pe soneria din dreptul ușii

După câteva momente de liniște în care am analizat casa în detaliu, sunetul unei chei răsucindu-se în broască mă face să-mi focusez atenția asupra persoanei care urma să ne întâmpine.