CAPITOLUL 8
Vinerea s-a apropiat mai repede decât m-am așteptat, iar cursa îmi bătea puternic la ușă.
Asul din mâneca mea era și el pregătit...Știu că voi ieși învingătoare! Cu această oportunitate nu am cum să dau greș.
Stăteam în fund pe scaunul din fața oglinzii mari care se întinde pe toată ușa șifonierului. Lissa îmi împletea părul în două codițe spic, în care integra și câte o panglică roșie, Asha îmi făcea machiajul, prea strident după gusturile mele, dar citez ceea ce mi-a spus Natasha când am obiectat cu privire la fardul negru care îmi înconjoară ochii "Trebuie să arăți trăsnet după ce-l bumbăcești pe fraierul ăla!", iar scumpa de Alice stă așezată în pat, butonând de zor telefonul și așteptând să îmbrac hainele pe care mi le-a cumpărat și pe care nu m-a lăsat să le văd încă, conștientă fiind că nu-mi place să fiu supusă unui asemenea mister.
Dacă mi-a luat ceva ce nu-mi vine? Dacă nu-mi place? Dacă nu se așează frumos pe corpul meu? Dacă nu se potrivește cu machiajul sau cu părul? Dacă sunt prea groase? Sau prea subțiri? Se pot întâmpla atâtea chestii sau pot fi o multitudine de factori care să influențeze negativ ținuta aleasă de prietena mea!
-Ești gata! aud glasul Ashei după ce îmi aplică un spray de fixare al machiajului
-Mai durează două minute și la mine, mă informează Liss, împletind restul de păr rămas
-Mai cu talent că vreau să-i văd reacția la ținuta pe care am ales-o! vorbește rapid Alice, aruncând telefonul pe perna de lângă ea
Îmi închid ochii și mă rog la toți Sfinții să fie totul bine și să nu întâmpin probleme în seara asta. Victoria trebuie să fie a mea, nu îmi permit să pierd cursa, nu îmi permit să pierd motorul, nu când acesta este cel mai important lucru din viața mea, nu când acesta este motorul de la care a început totul, de la care am apărut eu, de la care cea mai frumoasă poveste de dragoste a luat naștere...
Un ciocănit în ușă mă face să tresar și îmi deschid brusc ochii, întorcându-mi capul spre sursa zgomotului, reușind să mă trag singură de păr și să scot o înjurătură deloc demnă de o domnișoară.
-Intră! răspund într-un final
Mama se face văzută în pragul ușii ținând în mână o tăviță cu patru pahare de suc și câteva aperitive pe ea.
-Nu ați ieșit de aici de când ați venit de la liceu, fetelor! ne ceartă amuzată
-Dar cât este ceasul? întreb confuză, căutând cu privirea telefonul meu care s-a făcut dispărut
-Este deja ora opt, scumpo! Nu ați coborât nici la cină, așa că v-am adus ceva să beți și să ronțăiți! Văd că sunt lucrări intensive aici, mai ceva ca la salon!
-Doamnă Castilla, este o seară importantă, trebuie să arate mult mai bine decât de obicei! comentează cu zâmbetul pe buze Asha
-Ce este atât de important? întreabă mama curioasă
-O să-ți readuc motorul la viață! spun hotărâtă, privind-o în ochi
Uimirea i se citește pe chip. Cu siguranță nu se aștepta la așa ceva. Niciodată nu i-am cerut motorul, iar dacă aceasta mi-a oferit posibilitatea de a-l conduce, am refuzat-o pe motiv că nu sunt demnă să-l conduc, nu mă simțeam capabilă să fac față unui motor așa puternic, nu mă simțeam capabilă să mă plimb cu motocicleta mamei, motocicleta care a fost martora iubirii sincere dintre părinții mei.
-Scumpo...Ești sigură? mă întreabă confuză
-Da, mamă, sunt foarte sigură! În seara asta "Black Rage", așa cum obișnuiai să o alinți, o să prindă viață. O s-o conduc pentru prima oară după ce a zăcut sub un cearșaf, în garaj, timp de aproape nouăsprezece ani!
CITEȘTI
Pasiune Comună
Romance"Nu credeam vreodată că pasiunea noastră comună avea să mă distrugă atât de tare încât să-mi simt carnea în flăcări și inima făcută bucăți. Nu credeam că avea să ne apropie atât de mult, ca mai apoi să ne despartă atât de dureros." -Annissa Castilla...
