Pasiune Comună

Diego

CAPITOLUL 18

Blestemată să fii Annissa Castilla! Sunt obligat să conduc spre casa mea cu o erecție deranjant de dureroasă.

Gândul îmi stă neîncetat la felul în care gemea în mâinile mele, la cât de udă și pregătită era pentru mine, la cum se încorda în jurul degetelor mele și la cum tremura de plăcere în timp ce se elibera în palma mea.

Nu am cum să stau departe de puștoaica asta nenorocită! Nu am cum să mă comport rațional când ori de câte ori mă gândesc la ea, inima îmi bate mai rapid în piept, corpul mi se înfioară, golul din stomac își face apariția, iar mintea mi-o ia razna.

Mi-am jurat că o voi proteja de orice rău i se abate în cale și exact asta voi face. Nu voi lăsa pe nimeni și nimic să-mi rănească noua motivație în a face bine și a trăi responsabil! Oricât de greu îmi va fi, voi rămâne în spatele ei exact ca o umbră și mă voi asigura că este cât se poate de fericită și de în siguranță.

Măresc viteza bruscând accelerația și ridicându-mă ușor cu roata din față de pe asfaltul liber din calea mea. Colțurile buzelor mi se ridică instinctiv și mă bucur de libertatea și adrenalina care îmi înfioară fiecare milimetru de piele pe care îl posed. Trăiesc cu ajutorul acestor senzații, trăiesc cu ajutorul motocicletei mele. Îi simt fiecare turație în sânge, îmi simt inima cum bate în tandem cu ele și asta mă face să fiu obsedat de a conduce o motocicletă, de a știi că plec spre nicăieri, dar îmi am cel mai bun camarad alături.

Ajung în fața casei mele și pătrund pe aleea pavată, lăsându-mi motorul parcat haotic pe unde am nimerit. Am nevoie de un duș rece, un duș foarte rece, deoarece mă simt înmuiat în benzină și apoi pus deasupra unei brichete. Îmi simt sângele clocotindu-mi sub vene și pielea mai fierbinte decât un vulcan activ. Nicio femeie nu a putut să trezească așa ceva în mine, iar faptul că această elevă de liceu insuportabilă reușește să-mi fută mințile și să mă facă să mă învârt în jurul ei ca un câine în jurul cozii, mă sperie, mă panichează și mă face să mă întreb ce naiba este în neregulă cu mine.

Poate ca este pur și simplu o atracție fizică, iar eu mă gândesc prea mult la asta, atât de mult încât încep să cred ca am sentimente pentru ea. Mi se pare imposibil să fiu îndrăgostit, eu nu mă îndrăgostesc, eu fut și plec, literă de lege pentru o viață sănătoasă și lipsită de stres.

Oftez puternic, închizându-mi ochii și rezemându-mă cu capul de ușa din sticlă a dușului lăsând apa rece să curgă șiroaie pe corpul meu fierbinte, înghețând orice sentiment și orice urmă de dorință pe care aș putea s-o simt față de această copilă naivă.

Annissa. Annissa Castilla. Fata cu cele mai seducătoare buze și cu cei mai vicleni ochi întâlniți de mine vreodată.

"Diego!"

"N-ar fi trebuit să te oprești, la dracu!"

"N-ar fi trebuit să te oprești..."

"Diego!"

Vocea ei plină de dorință, dorință pură, îmi inundă creierul și îmi trezește corpul la viață. Mă simt tot mai tare contrar temperaturii scăzute a apei care îmi curge pe piele.

Opresc dușul, după care ies din cabina, apucând un prosop la întâmplare cu care îmi șterg excesul de apă din păr apoi de pe corp. Mi-l înfășor în jurul taliei, părăsind baia, lăsând mici dâre de picuri de apă pe gresie și pe parchetul din dormitor, croindu-mi drum spre biroul unde am așezate o multitudine de dosare și foi încurcate, laptopul, telefonul, și cel mai important, pachet de țigări și bricheta, obiectele după care am și venit.