Semn de CARTE

Capitolul 13

Gabriel Storn? Acel Gabriel Storn? Nuuu... nu se poate asa ceva. E o gluma proastă, nu poate fi adevărat. Și Emily e fiica lui? Asta e chiar imposibil. Ea e asa de dulce și mica, firava și speriată, pe când el e dur, rece, scurt în vorba și foarte încrezut.

-Uita-ți domnule, nu vreau sa va deranjez prea mult, doar vreau sa știu cine este în spatele acestui lucru.
-Curios dar liniștit, interesat și totuși pasiv. Domnule Grous sa spunem ca sunteți acceptabil.

Deschide plicul și citește, fruntea începe sa i se încrețească și pot jura ca să făcut rosu la fata. Zici ca e un vulcan care sta sa erupă, parca ii vad fumul ieșind din par... hi hi hi.... ce amuzant sunt uneori.
-Aduceți-l imediat pe domnul Sharma.

Vocea lui răsună în tot biroul, ma sperie. Arunca hârtiile la picioarele mele și îl vad cum se ridica de la birou și începe sa se plimbe.
Ridic hârtiile și vad toate datele indivizilor, iar în partea de jos numele Sharma . Ce treaba ar avea domnul Sharma cu toată problema asta? Îl cunosc de mult și mereu sa retras din lucrurile de genul. Mereu spunea ca se mulțumește cu atât cât are.

Nu peste mult timp un bărbat bine făcut îl însoțește pe domnul Sharma în birou, acesta se uita la mine ciudat apoi începe.
-Buna ziua domnule. Cu ce va pot ajuta?

Se întoarce cu viteza și îmi smulge hârtiile din mana și i le arunca în față.
-Vreau o explicație și sper sa fie bună.

Acesta ia hârtiile și le citește, nu peste mult timp începe sa tremure.
-Nu se poate, îmi pare nespus de rău, dar nu știu de ce apare numele meu aici. Știți bine ca nu fac asa ceva.
-Nu ma interesează scuzele tale. Tot ce îmi doresc este sa îmi aduci fata înapoi. E clar.
-Dar... dar... eu nu am făcut asa ceva. Va rog....

Nu mai pot asista la ceea ce se întâmplă în fata mea, aceste scene zici ca sunt din filme, doar ca nu se pune în genunchi, în rest e la fel. Cu țipete și certuri și rugăminți. La un moment dat intervin când vad ca nu se mai opresc din țipat.
-Dacă ne certam nu vom afla nimic.
-Bine domnule Grous, dacă considerați ca veți putea afla adevărul eu nu mai spun nimic. Iar ca totul sa fie corect o sa va pun la dispoziție tot ce doriți, oameni , tehnologie, aparatura ... absolut tot ce vreți.
-Mulțumesc domnul Storn. ma întorc către omul ce stătea si mai avea puțin și plângea.
-Marco, explica și tu ca nu pot face asa ceva. Nici nu o cunosc pe fiica dumnealui, nu am nici un motiv sa fac asta.
-Liniștiți-vă. Totul o sa se rezolve. Spuneți ca nu-i cunoașteți?
-Nu. Nu știu cine sunt.
-Bine. atunci cuvintele lui Mendy îmi răsună iar în cap " sa vedem cât timp reziști fără ea". Știu ca o sa sune ciudat dar ati putea sa îmi dați acordul pentru a putea urmări telefonul fiicei dumneavoastră?
-Mendy? De ce?
-Am avut o discuție cu ea și vreau sa verific.
-Da sigur. Fără probleme.
-Domnule Storn, dacă nu cer mult, cel ce va furnizat informațiile nu va poate face rost și de un număr de telefon?
-Suna interesant ce vrei sa faci, vreau sa vad cum continui. Antonio dai numărul băiatului, iar ca să nu întâmpini probleme cu el spunei ca suni din partea Regelui.

Măresc ochii și vreau sa spun ceva ,dar nu îmi iese nimik pe gură. El e regele, e serios, sper sa nu fie o gluma proastă pentru ca mai am puțin și rămân fără suflu.
-Mulțumesc...

Atât pot scote pe gura și după ce iau numărul de telefon ma îndrept spre domn Sharma.
-Vreau sa va comportați normal când va duceți acasă. Faceți ce faceți de obicei, nu vorbiți cu Mendy mai mult ca înainte și nu încercați sa deschideți nici un subiect pe ceea ce sa discutat.
-Bine Marco. Fac cum spui tu. Am încredere ca vei descoperi cine e în spatele acestui lucru.

Și eu sper ca voi afla , altfel mam ars.

Plec de la acea clădire mai mult amețit decât bine, nu știu ce sa fac și de unde sa încep, dar știu sigur ca mâine voi vorbi din nou cu Mendy.

.....

Dimineața nu întârzie sa apară și eu sunt puțin bulversat de tot ceea ce mi sa întâmplă. Pare ca totul e un vis, dar știu ca e cât se poate de real. Trebuie sa o găsesc pe Emily, cu orice preț, altfel sa zis cu mine.

Ajung destul de devreme la școală și direcția mea e dulapul unde am câteva lucruri de ale ei. "Te voi găsi, îți promit".
Din spatele meu aud acea voce ce deja ma calcă pe nervi.
-Iar plângi după aia? Eu sunt aici.
-Bună și ție Mendy. Nu plâng după nimeni, îmi cautam o carte pentru curs.
-Vad ca ești mai bine fata de ieri.
-De ce nu as fi. Dacă nu vrea sa mai vina la școală e problema ei.
-Uuu iubitu meu si-a revenit. Ura.... acum ca te am înapoi ce zici sa ma scoți în oraș.
-La 3 e în regulă?
-Mmm... sa o lăsăm pe la 6. Am ceva de terminat și îmi ia timp.
-Bine. Dă-mi telefonul sa îți scriu locația unde vom merge.

Îmi întinde telefonul ei și fără sa stau pe gânduri îmi conectez telefonul meu cu al ei. După scriu un restaurant la nimereala și i-l înapoiez. Îl ia și vrea sa ma sărute, dar sunt pe faza și întorc capul.
-Ne auzim mai târziu. Plec la ore.

Uite ca scuza mea e buna, clopoțelul tine cu mine. Măcar atât. Tot ce îmi rămâne e sa o urmăresc toată ziua. Ies din școală și mulțumită faptului ca sunt căpitanul echipei am acces la toate sălile scolii. Uite asa am găsit vechea sala de echipamente sportive, nu vine nimeni aici. Ma mai ascund câteodată pe aici sa scap de toți.

Provizii mi-am luat și tot ce fac e sa ma uit pe telefon unde se duce și ce face. Devine plictisitor dar nu am de ales.

După terminarea orelor încep sa fiu foarte atent la telefon și vad ca ea are treaba în afara orașului. Fără stau pe gânduri îmi iau motorul și ma duc după ea pana ajung la vechea fabrica de machiaje. Ea ura locul asta, ce face aici.....