Semn de CARTE

Capitolul 12

-Înțelege,  nu am timp de prostiile tale.
-Ești rău cu mine. Am sperat ca vei avea ochi pentru mine o data ce acea sarantoaca va ieși din peisaj.
-Stai, cum?
-De când a venit asta, nu mai stai cu mine.
-"Asta " asa cum o numești tu, are un nume, Emily. Este de treaba.

La cuvintele mele se întoarce și face câțiva pași apoi spune.
-Sa vedem cât reziști fără ea.
-Mendy!

Strig după ea, dar în zadar. Ies afara și ma duc la locul nostru și aprind o țigară. Nu fumez în general, doar când sunt stresat sau supărat. Și acum am nevoie de putina liniște pentru a ma  gândi. 

Fără sa vreau ultimele cuvinte ale lui Mendy îmi răsună în cap "sa vedem cât reziști fără ea". Oare la ce a vrut sa se refere? Oare are vreo treaba cu răpirea lui Emily?  Nu cred ca ar fi în stare. Dar poate ....

Arunc țigara și fug direct la mașină,  am camera de bord și trebuie sa fi înregistrat persoanele cu care mam ciocnit dimineața. Îmi conectez telefonul la camera și derulez pana imaginile de dimineața ce apar. Copiez înregistrarea si ma uit insistent la ea. Trebuie sa aibă o legătură aceștia cu răpirea lui Emily, doar ca nu știu cine și de ce ar vrea să-i facă ceva  rău unei fete ca ea.

Timpul trece repede și se face seara iar eu nu am găsit nimic care sa ma ajute. Ies la o plimbare pentru a îmi limpezi mintea. Ajuns în parc îmi aprind o țigară și înainte sa realizez dau peste cineva .
-Scuze, nu team văzut.
-Nu-i nimic, frate. Vad ca ești în alta lume.
-Salut Albert.
-Ce greu dă lumea de tine.
-Știi bine ca trebuie sa ma ocup de școală, nu mai pot fi cum eram.
-Cum vrei tu. Știi ca mereu vei face parte din familia noastră.
-"Familia nu renunță la nici un membru indiferent de situație "
-Corect. Încă îți amintești.

Știu ca suna ciudat dar nu am fost mereu asa, când eram mic vroiam doar sa ma joc și fugeam de acasă și de la școală și mergeam cu câțiva băieți acasă la Albert. În afara de mine toți erau orfani. Am avut grija de ei și i-am întreținut ani de zile. Neam jurat ca suntem frați suntem o familie și asa vom rămâne. "Familia nu renunță la nici un membru indiferent de situație " asta spuneam mereu când unul din noi nu mai vroia sa trăiască și cauta orice modalitate de a scăpa de viata în care trăia. După câțiva ani tata a fost cât se poate de clar, dacă vreau ca ei sa fie în siguranță voi învață pentru a prelua afacerea tatei. Nu am avut de ales, pentru ai proteja și ai putea ajuta în continuare am renunțat la ei. Știu ca nu au slujbe tocmai bune, adică trafic de tutun, droguri, carne vie nu e o slujba, dar mereu am fost umbra lor și i-am ajutat cu toate ca ei nu au știut asta și poate nu vor afla vreodată.
Atunci realizez cine ma poate ajuta.
-Albert, am o întrebare,  ii cunoști pe ăștia?

Scot telefonul și ii arat filmarea, ii las pe toți sa se uite și aștept sa îmi spună ceva.
-Nu. Nu-i știu. Dar aștepta să dau câteva telefoane.

Zis și făcut. Ma așez pe banca și îmi mai aprind o țigară,  nu ma pot  gândi decât la Emily, oare unde o fi.  Când o găsesc nu-i voi mai da drumu, o sa ii pun un cip de urmărire. Nu vreau sa o mai pierd. Sunt întrerupt din gândurile mele.

-Îmi pare rău frate, nu-i știe nimeni. Au pe cineva care ii protejează bine. Dacă vrei sa afli trebuie sa găsești pe unu mai puternic ca ei.
-Pe cine as putea găsi? Nici nu știu pentru cine lucrează ca să știu la cine sa apelez.
-Nu știu frate.
-Băieți ce ziceți de Rege? El le știe pe toate.
-Ai înnebunit? Nimeni nu-l cunoaște și nu am auzit sa fi ajutat pe cineva pana acum.

Au dreptate, Regele nu ajuta decât dacă e în interesul său plus nu-l cunoaște nimeni și nimeni nu te duce la el, doar el te găsește când are nevoie de tine.

Mai stau puțin cu băieții și plec spre casa e deja miezul nopții și eu nu am somn. Trebuie sa ma odihnesc, trebuie sa am putere sa o găsesc pe Emily.

Dimineața sunt obosit rupt, dar îmi fac curaj și ma dau jos din pat. Rutina zilnica nu durează mult așa că plec repede. Nu am de ales, trebuie sa vorbesc cu tatăl lui Emily.  Trebuie să afle de tipii ăia.  Parchez mașina și îmi fac curaj sa îl sun.
-Bună dimineața. Ma scuzați ca va deranjez la ora asta, dar..
-Sper sa fie importante.
-Este. Am o filmare de la camera de bord a mașinii mele cu câțiva oameni care cred ca au avut legătură cu dispariția lui Emily. Am vorbit cu câțiva prieteni și am încercat sa aflu cine sunt și pentru cine lucrează, dar fără folos...
-Trimite-mi mie filmarea. Voi afla eu.
-Daca aflați ceva, îmi puteți spune? Vreau sa ajut.
-Vom vedea.

Atât spune și închide. Off ce om rece. Oricât as încerca sa ma apropii de el, e egal cu zero.

Timpul trece și eu simt ca înnebunesc,  sunt în parc și ma plimb de ore întregi așteptând un semn. La un moment dat îl vad pe Antonio și fără sa stau pe gânduri fug la el.
-Salut.
-Salut?
-Zi-mi ca ai aflat ceva? Dacă mai stau asa o sa o iau razna.
-Marco, aștept pe cineva. Te rog pleca. 

Nu zic nimic și ma îndepărteaz, dar nu-l pierd din ochi. Îl vad ca vorbește cu cineva și ii da un plic. Imediat ce pleca ma duc după el.
-Deci, ai aflat?
-Totul se afla în plic. Șefu va deschide plicul.
-Pot veni cu tine?
-Nu. Voi fi concediat dacă te aduc.
-Dacă nu ma iei cu tine, te voi urmări și în caz ca nu știi pot face mult mai multe de atât.

Se uita la mine și își scoate telefonul, sună și vorbește pentru a primi aprobarea. Spre surprinderea mea sunt acceptat. Ne urcam în aceeași mașină și plecam. Ajungem în fata unei clădiri uriașe și spectaculoase. Intrăm și ne ducem la liftul unde scrie VIP, ciudat.
Ne oprim aproape se ultimul etaj și ne îndreptăm spre un birou care aparent e cât tot etajul. Antonio ciocane de 2 ori și intăm. Fără sa spună nimic pune plicul pe birou și se instalează lângă acesta. Eu stau în picioare așteptând ceva, dar nu știu ce.
-Domnule Grous,  foarte greu reușesc sa fac ceva fără sa va aud numele.
Se întoarce  cu fata la mine  și un fior rece îmi trece pe șira spinării in momentul în care ochii noștri fac contact. Nu am putere sa răspund și pot spune ca începe sa îmi tremure picioarele. Ce om straniu, dar are aceeași ochi ca lui Emily.

-In căutarea acestor informații am auzit de numele dumneavoastră destul de mult, dar acestea va fi un subiect pentru mai târziu. Înainte de a deschide plicul vreau sa facem cunoștință asa cum se cuvine dacă nu te deranjează.
-Nu domnule. 
-Poti începe tu.
-Numele meu e Marco Grous, fiu a lui Iulius Grous.
-Incantat. Eu sunt Gabriel Storn și sunt tatăl lui Emily...

...