Viața și moartea sunt la fel,amândouă pot avea valoare și scop.Când în jocul puterii intră și suflete nevinovate se pierde atât valoarea cât și scopul, în afară de Dumnezeu nu există entitate sau ființă care să poată răscumpăra sacrificiul lor.
Och...
Deian mă privește în tăcere în timp ce mă plimb prin living-ul imens ca o bilă de ping-pong dintr-un colț într-altul,abia am reușit să o calmez pe Cathlyn care după atâta plâns și o cană zdravană de ceai a reușit în sfârșit să adoarmă.
Îmi storc creierii în căutarea cuvintelor potrivite pentru a media cât de bine pot vestea care va cădea ca un trăznet asupra lui Cas și Cathal,să nu mai vorbesc de urmări,Dumnezeule,am un presentiment ciudat în legătură cu toată situația asta care atârnă deasupra noastră ca un butoi cu pulbere.
Deian se apropie de mine ducându-și mâna la buzunarul din față a costumului de culoare albastru marin ,se oprește în fața mea și mă apucă ușor de cot,îmi trag mâna brusc și îi vorbesc sec.
-Dacă mă mai atingi o singură dată jur că te omor pe loc.
- Mă iertați doamnă McKinney ,vroiam doar să vă dau o batistă.Vă curg lacrimile .
- Deian de câte ori să-ți repet,nu sunt doamna McKinney,vrei să-ți desenez?
- Am înțeles doamnă McKinney.
Zici că sunt într-un film de comedie,simt cum furia se ridică în mine și punând în vocea mea și frustrările care îmi dau târcoale țip la el să priceapă.
-Nu sunt doamna McKinney ,nici oficial,nici din alte puncte de vedere,nu port un inel și dacă stau bine să mă gândesc nu am fost nici întrebată dacă aș dori să fiu,deci,trage tu singur concluzia.
-Încă .
Mă întorc atât de brusc încât bietul Deian care este forțat să înapoieze cu un pas se împiedică de măsuța de cafea.Caswallan îl privește cu o răceală care îți îngheață sângele în vene.
-Ce nelămuriri ai Deian?De ce trebuie să ceri explicații Freyjei și de ce ești atât de aproape de ea?
Îl văd pe Deian că se pierde în explicații și realizez că Caswallan este gelos pentru faptul că doar s-a apropiat de mine,de parcă ar avea vre-un drept,nu aparțin nimănui.
-Lasă-l Cas,l-am chinuit eu destul,a vrut să fie politicos doar.
- Să fie dar de la distanță.
-Pentru numele lui Dumnezeu Deian e ultima ta grijă în acest moment crede-mă.
Îmi examinează expresia după care face un pas în lateral, isteață mișcare, nu am chef acum să temperez orgoliul de cocoș al unui bărbat,fie el și Cas.
-Care era graba?Ți se făcuse dor de mine?
Îi arunc o privire sarcastică și îi răspund nervoasă amintindu-mi de tonul pe care l-a folosit mai devreme când mi-a răspuns la telefon.
-Ca de un pui de câine șchiop!
Deian și Cathal încearcă să se abțină însă fără rezultat și amândoi izbucnesc într-un râs haotic în timp ce se țin cu mâinile de burtă.Ooops,Cas se îndreaptă spre mine cu o privire întunecată care nu prevestește nimic bun,nu fug dar pornesc deja spre scări pentru a mă refugia în dormitor și a evita o scenă penibilă .
Simt pașii lui în spatele meu dar nu îndraznesc să mă întorc,abia când dau să închid ușa în urma mea prind cu colțul ochiului chipul lui și văd cum furia s-a transformat în oboseală,mă răzgândesc și în loc să o închid o deschid mai larg,el intră după care o trântește și fără să îmi dea timp de reacție mă trage rapid lipindu-mă cu spatele de lemnul rece .
Se apropie de gâtul meu și înțepenesc de teamă întrebându-mă dacă nu cumva am greșit provocându-l.
-Ai grijă Freyja,nu îmi testa răbdarea,pedeapsa va fi pe măsura obrăzniciei tale.
Îmi prinde încheieturile ambelor mâini și mi le ridică deasupra capului prinzându-le cu palma lui care se strânge în jurul lor ca un laț din care nu mai au scăpare,simt căldura celeilalte palme explorând fiecare centimetru din corpul meu și dacă așa înțelege el că trebuie aplicată o pedeapsă trebuie să recunosc că m-aș supune fără să mă gândesc de două ori înainte.
Îi simt respirația tot mai aproape de pulsul meu și ridic capul predându-mă fără remușcare,își plimbă delicat gura pe pielea mea și simt cum anticiparea crește în interiorul meu aducând la suprafață o durere surdă care erupe din centrul meu și se termină în piept.
Se oprește sprijinindu-și fruntea de clavicula mea aruncând mii de blesteme în eter.
-Nu e corect Freyja,nu joci corect,nu trebuia să fi așa, nu trebuia să mă faci să simt că sunt viu.
Se îndepărtează și intră în baie trântind ușa în urma lui lăsându-mă cu un gol pe care nu l-am mai explorat până acum,un vid pe care știu că nu l-ar umple nimeni în afară de el.Îmi șterg lacrimile și odată cu ele toate insecuritățile care îmi dau târcoale,poate nu sunt suficientă pentru a-l face să-și dorească să încerce,să respire din nou lăsând în urmă greutatea care îl macină.
Iese din baie dar nu mă ridic de pe marginea patului,nu reușesc să-mi ridic privirea pentru a întâlni respingerea din ochii lui.
-Iartă-mă Freyja,promit că nu te voi mai atinge.
Pleacă și treasar la zgomotul ușii care se închide brusc făcându-mi și eu o promisiune, că nu mă voi implica cu sufletul deși știu că sunt deja la jumătatea drumului care va duce la o catastrofă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
