Cap.20 Caswallan

30 8 9
                                    


Caswallan

Până și iadul îmi stă martor că încerc să fac tot ce pot pentru a nu o lăsa să treacă de zidurile mele,dacă ar reuși să pătrundă în adâncul meu va fi încolțită de demonii care zac pe fundul conștiinței mele.

Și acum simt forma corpului impregnat în palma mea care părea a cunoaște relieful trupului ei din vremuri uitate,aș fi vrut să smulg blestemata de bucată de mătase care acoperea promisiunea unei nopți în care nu ne-am fi fost de ajuns unul altuia oricât de mult am fi pus în fiecare atingere.

Doar gustând din respirația ei și deja simt că am devenit un nenorocit de dependent ,cobor la parter și mă refugiez în birou pentru a-mi spăla gândurile,dacă voi urca din nou în dormitor nu știu dacă voi mai avea puterea să mă opresc.

Îmi arunc sacoul pe spătarul scaunului și mă întind pe canapeaua din piele din fața șemineului privind în gol pe tavan,închid ochii pentru câteva secunde pentru a procesa tot ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni care mi-au răvășit ordinea pe care începusem să cred că sunt stăpân.

Voci puternice și un sunet de împușcătură mă trag în prezent și reflexele mele se activează instant,iau pistolul de pe masa de cafea pe care l-am pus mai devreme și ies ușor urmând zgomotele care par să se audă din living.Recunosc vocea lui Cathal și coborând arma câțiva centimetri relaxându-mă intru ușor în cameră însă imaginea din fața mea reprezintă cel mai urât coșmar redat cu o precizie absolută.

Freyja este în genunchi pe covorul gros sângerând și ținându-se cu o mână de umărul drept,Cathal are un pistol îndreptat în direcția ei, Deian care stă în spatele ei o privește transfigurat în timp ce Cathlyn îl ține de braț plângând.

Mă reped în direcția lui Cathal și îi smulg pistolul din mână fiind atent să nu acționez trăgaciul,îi trag piedica și îl pun pe podea .

-Ce dracu v-a apucat pe toți?

Freyja se rdică ușor și dintr-o mișcare sunt lângă ea,o așez ușor pe canapea și rup mâneca rochiei de mătase pentru a verifica cât de gravă este rana.Se uită la mine speriată și albă la față,din fericire glonțul a trecut razant reușind doar să producă o mică rană superficială .

-Deian,adu trusa de prim ajutor.Cathal vreau o explicație acum!

Cathal se întoarce cu spatele trecându-și palmele peste față încercând parcă să se trezească dintr-o transă .Se întoarce spre canapeaua unde eu și Freyja suntem și coboară în genunchi în fața ei.

-Iartă-mă Freyja!Te rog iartă-mă,fac orice să mă ierți.

Mă încrunt și îl ridic trăgându-l de braț, este prima oară când îl văd pe Cathal în genunchi în fața unei femei și nu că i-ar strica puțină umilință dar faptul că este în fața logodnicei mele implorând și dând la schimb promisiuni mă umple de un sentiment bolnav de gelozie .

-Ce dracu se întâmplă Cathal?

Deian revine cu trusa de prim ajutor și se apropie de Freyja pentru a curăța rana, nu mai reușesc să gândesc logic,îi smulg trusa din mână și se îndepărtează simțind furia mea.

-Dacă o mai atinge cineva în afară de mine jur că vă smulg carnea de pe oase .Nu are voie nimeni să o atingă și este valabil și pentru cei din afară,mă aștept să respectați asta și să fiți atenți la tot ce gravitează în jurul ei.

Mă așez lângă ea dar nu reușesc nici măcar să deschid nenorocita de trusă că ea mi-o smulge din mână și dacă privirea plină de ură a Medusei e legendară pălește în comparație cu ochii Freyjei care aruncă scântei .

-Nu sunt proprietatea nimănui,și mai bine ai fi atent la ce gravitează în jurul surorii tale.

Îmi întoarce spatele și pleacă lăsându-mă ca pe un tăciune aprins acoperit de cenușă încercând să procesez ce a vrut să spună cu ultima frază pe care a rostit-o.

Mă întorc și imaginea din fața mea devine destul de grăitoare ,Cathlyn și Deian se țin de mână în timp ce Cathal îmi aruncă o privire sarcastică în timp ce se apropie cu un pahar de whisky pe care mi-l înmânează.

-Se pare că vom deveni unchi în curând.

Întunericul îmi acaparează orice gând și neținând cont de faptul că Cathlyn se află lângă Deian mă reped înspre el și pun toată furia mea în pumnul pe care i-l dau în stomac făcându-l să se clatine ușor.Cathlyn începe să plângă isteric și se pune în fața lui ,gestul ei trezește în mine amintirea momentului în care Helen a făcut același lucru atunci când brutele lui Accardo și-au scos cuțitele pentru a tăia îndârjirea mea ,au luat-o ca pe un fulg și au trântit-o pe podeaua rece și murdară ucigându-mă in cel mai nenorocit mod posibil când au violat-o pe rând în fața mea în timp ce unul dintre ei îi ținea capul cu privirea îndreptată spre mine .La dracu,cuvintele lor le vor fi scrijelite pe piele când vor intra în mâinile mele.

"-Privește McKinney ,privește expresia de pe chipul târfei tale când va afla cum e să simtă în ea un bărbat adevărat ."

Probabil Cathal a văzut demonii din ochii mei deoarece îl simt stând în dreapta mea pregătit să intervină la nevoie.

-Caswallan,putem găsi o soluție.Cathlyn are două opțiuni,avortează sau se va căsători cu nenorocitul ăsta.

Mă gândesc la prima opțiune și o exclud din primele secunde,a doua pare mai viabilă dar va trebui implementată cu atenție și în detaliu,nu pot permite ca o scăpare a celei mai mici șoapte de bârfă să ajungă la urechile oamenilor mei sau a asociaților,toată credibilitatea și onoarea s-ar duce pe apa sâmbetei .

-Vă veți căsători cât mai curând.Deian dacă nu o repecți sau aud că nu este fericită jur că te voi vâna și în iad,după căsătorie vei prelua operațiunile din Wisconsin îmi vei raporta direct și vei fi ochii și urechile mele.De data asta nu mă vei dezamăgi,este un ordin nu o așteptare.

-Da komandir!

-Cathlyn deși ne-ai dezamăgit ,sângele apă nu se face,multumește proniei cerești pentru asta altfel erați deja morți amândoi.Cathal ocupă-te de detalii,să dispară cât mai repede.

Mă întorc și dau să plec dar Cathal mă prinde ușor de braț și păstrând un ton jos mă mustrează.

-Cas,nu crezi că ești cam dur?Chiar trebuie să îi trimiți departe?

-Și ce vrei să fac Cathal?Când sarcina va mai avansa bârfele vor începe să apară.Cum crezi că vom pica în fața tuturor când vor afla că un om din interior ne-a făcut pe la spate și pe deasupra mai era și mâna mea dreptă?

Nu mai spune nimic,își pleacă privirea și aprobă ușor.Îi las să descurce ițele încurcăturii și urc furios scările câte două.Este timpul să-i demonstrez Freyjei cui aparține și cum se învârt roțile în lumea noastră murdară.

Este timpul să-i demonstrez Freyjei cui aparține și cum se învârt roțile în lumea noastră murdară

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Prin foc si cenusăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum