Viața și moartea sunt la fel,amândouă pot avea valoare și scop.Când în jocul puterii intră și suflete nevinovate se pierde atât valoarea cât și scopul, în afară de Dumnezeu nu există entitate sau ființă care să poată răscumpăra sacrificiul lor.
Och...
Privesc uluit cum zidurile încep să se prăbușească și o stare de panică mă inundă până în măduva oaselor, nu mă pot apropia, nu vreau să-i ofer control supra rănilor mele de teamă că imaginea omului din spatele lor ar putea-o face să mă urască,să fie scârbită de mine și nu aș suporta să o murdăresc cu păcatele mele dar de fiecare dată reușește să mă prindă în mrejele ei.
Nu știu cum să gestionez slăbiciunea asta pe care o am pentru ea și simt că atunci când o ating pătez memoria Helenei,doar la simpla evocare a numelui fostei mele soții simt cum umbrele încep să mă învăluie din nou trăgându-mă în purgatoriu.
La dracu!Dau un pumn în bord mânat de frustrarea asta care mă posedează,Reyan se uită la mine întrebător .
-Condu! Îi spun răstit și îl văd cum zâmbește în colțul gurii cu o expresie atotștiutoare.
- Te-a întors pe dos rău de tot sărutul de rămas bun dacă reacționezi în modul ăsta.
-Nu crezi că începi să îți depășești atribuțiile?
Îi arunc o privire rece și îl văd cum se schimbă la față,teamă,un respect rece și obediență asta este tot ce vreau să primesc de la soldații mei iar ei știu asta, am dat destule exemple prin cei care au călcat strâmb pentru a le aduce la cunoștință consecințele abaterilor de la reguli.
- Am înțeles komandir,nu se va repeta.
- Sper.
Ne continuăm drumul fără incidente prin oraș după care intrăm pe un drum mai puțin populat care duce către depozit.Mașina care ne urmărește reduce viteza rămânând cât mai în urmă, ce nu bănuiesc este că deja au fost observați .
Reyan ghidează mașina către rampă și parchează după care închide ușa blindată a depozitului acționând senzorii de mișcare.Măsurile suplimentare îi mobilizează pe ceilalți care se aliniază în fața mea așteptând ordinele.
-Reyan,Clark și Joshua îi vreau pe cei care au stat în coasta noastră aici în douăzeci de minute.
-Am înțeles komandir!
-Tomy, în birou, în cinci minute vreau raportul din ultimele zile după care îi vom face o vizită prizonierei noastre.Diseară avem musafiri, mai vreau o echipă aici.
-Da komandir!
Nu e nevoie de alte detalii,oamenii mei știu ce au de făcut, urc scările care duc către biroul meu și după ce intru îmi permit să respir ușurat, măcar pentru câteva minute,o să am o noapte plină.
Nici nu apuc să mă așez pe scaun că deja telefonul meu începe să o ia razna,îl deschid și observ că mă întâmpină patru mesaje de la Deian, ce dracu l-o fi apucat?Apelez pregătit să îl reped însă glasul de la celălat capăt mă oprește brusc.
- Alo! Cas? Ești bine? Ai ajuns?
Oftez și îmi trec mâna prin păr nervos, ultimul lucru de care am nevoie acum este o femeie care mă verifică ca pe un puști, de parcă nu mi-ar ajunge Attlas și Emiljano pe care va trebui să-i temperez ca pe niște copii de grădiniță care se luptă pentru jucării.
-Da Freyja, sunt bine, ce dorești?
- Slavă Domnului! Atunci, ascultă cu atenție.
La naiba, ce idiot pot fi!Dacă este ceva important?Nu îndrăznesc să vorbesc așa că ascult in continuare cu interes,ea i-a tăcerea mea ca pe un acord și brusc vocea ei nervoasă imi asediază timpanele.
- Bun,scoate-ți naibii morcovul ăla din fund și controlează-ți tonul! Am o răbdare de sfânt dar crede-mă că nu-ți dorești să cunoști demonul din mine.Dacă ești bine înseamnă că te-ai descurcat tu cumva așa că te aștept la cină, avem probleme acasă, nu e ceva ce nu se poate rezolva însă am nevoie de tine.
-Nu pot ajunge la timp Freyja,am o întrunire, nu îmi poți spune la telefon?
- Nu , e ceva ce trebuie să vorbim personal.Nu mă face să vin acolo Caswallan McKinney căci jur pe ce am mai scump că voi găsi o cale, sora ta este mai importantă decât orice afacere.
- Sa întâmplat ceva cu Cathlyn?Îl sun pe Cathal poate ajunge mai repede.
- Am nevoie de amândoi , e un subiect delicat, te rog!
- Ok, încerc să scap cât mai repede.Dămi-l pe Deian la telefon.
Aud prin telefon cum îl amenință pe Deian că îi scoate ochii cu mâinile goale dacă suflă o vorbă și aș da orice să văd figura lui în acest moment.Cel mai bun soldat al meu,mâna mea dreaptă amenințat de o femeie de un metru jumătate dar cu un temperament moștenit din iad atunci când apără ceva la care ține.
- Ascult komandir!
- Ce dracu se întâmplă acasă ? Nu poți face față unor femei?
- Iertare komandir, nu știu despre ce este vorba, nu vor să spună.
-Deian nu ai uitat de cine trebuie să asculți nu?
- Nu komandir, am jurat în fața doamnei McKinney, nu pot călca jurământul,m-a pus să jur pe mormântul mamei.
- De unde dracu știe doamna McKinney detalii despre familia ta?
-Se poate să fi scăpat câte ceva în treacăt, doar știți cum este doamna.
- Vorbim , nu mai scoate un cuvânt până ajung și fă-ți datoria cum trebuie!
- Am înțeles komandir.
Închid telefonul și ușa biroului se deschide brusc pe ea intrând Attlas urmat de Emiljano și Cathal. La dracu!Deja mă ia durerea de cap. Mă simt ca un maestru de manej care încearcă să țină sub control animalele din circ. Îmi pun expresia mortală pe față și încep să îmi joc cărțile, timpul este limitat, trebuie să mă mișc rapid și cu precizie altfel totul se va duce de râpă.
Mă ridic și mă duc spre ei să le strâng mâna, ajung în dreptul lui Emiljano căruia îi strâng mâna mai puternic, intrând mai mult în spațiul lui intim să-i arăt că nu mi-e teamă de o confruntare a voințelor, dacă el este vestit pentru abilitatea de negociator iscusit nici eu nu sunt de lepădat. Zâmbesc malițios și îl văd cum își îngustează privirea .
Să înceapă jocurile!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
