Prin foc si cenusă

Freyja

Țin cana cu ceaiul fierbinte în ambele palme inhalând aroma dulce a scorțișoarei presărate deasupra. Privesc uimită tabăra cecenă în care din câte am înțeles majoritatea oamenilor aflați sub conducerea lui Caswallan își fac stagiul de pregatire.

Sinceră să fiu abia acum realizez ce înseamnă și ce implică universul lui Caswallan, analizând amplasamentul clădirilor și punând cap la cap ce am reușit să scot de la Cathal cu greu încep să cred că mă aflu în mijlocul turnării unei pelicule de acțiune.

Acum îmi dau seama că nu au ales să campeze în mijlocul acestei păduri dese de pini și brazi doar pentru peisajul mirific ci și pentru avantajul tactic împotriva forțelor inamice, până și amplasamentul clădirilor care pare banal are rolul lui este conceput pentru a oferi funcționalitate și securitate.

Barăcile pentru luptători,centrul de comandă,poligonul de tragere,atelierul de reparații,locul de depozitare, mica clinică toate sunt așezate și gândite strict strategic.

Comandantul superior, cel care ma întâmpinat cu un rânjet larg și o privire pe care am simțit-o în fiecare fibră din corp ca pe un scanner este ca un Dumnezeu printre restul oamenilor din ierarhie. De la ofițerii intermediari,lucratorii de teren, recruții novici și până la cel mai umil om, toți pleacă privirea în prezența lui și pun pariu că nu este doar din cauza staturii intimidante.

Au un cod al onoarei care este respectat cu sfințenie și pe care Cathal a ținut în mod expres să-l menționeze:curaj,atenție față de comunitate, respect pentru adversari și cel mai important loialitate.

Încep să înțeleg oarecum reținerile lui Caswallan, sunt antrenați și crescuți pentru a învinge indiferent de jocul sorții și uneori asta te robotizează involuntar.

Îmi cobor privirea în vâltoarea aburilor și încep să mă întreb dacă decizia mea de a veni aici este una corectă și dacă prin nesăbuința mea nu l-am pus pe Cas într-o postură stânjenitoare.

Poarta uriașă din fier forjat șuieră pe șina acționată electric și un convoi de mașini negre împroașcă pietrișul în aerul înghețat din jur.

Toate opresc în același punct aproape în tandem și cu precizia unui ceas elvețian, înghit cu greu nodul din gât și sorb o gură din ceaiul fierbinte chiar în timp ce Cathal deschide ușa din spatele meu cu o expresie serioasă.

Printre siluetele celorlalți soldați care coboară din mașini se distinge de la o poștă și cea a lui Cas. Se oprește și schimbă câteva cuvinte cu Igor comandantul lor, acest moment îmi oferă timpul necesar să observ cum echipamentul lui negru strălucește în lumina cenușie a norilor care acoperă cerul absorbind-o precum o noapte fără lună. Vesta antiglonț pare a fi sculptată din abisul întunecat înfășurându-l într-o aură de teroare intensificată de cicatricea adâncă care îi brăzdează chipul.

L-am surprins de atâtea ori ferindu-și acea parte a feței de privirea mea și știu de ce, el crede că eu îl văd ca pe o fiară, dar dacă ar ști cât de primal este instinctul meu de a-l atinge și a dezmierda acea parte din el de fiecare dată când face asta.

Când termină de discutat cu Igor și își îndreaptă privirea spre veranda barăcii unde sunt aceasta se transformă în fulgere care aduc vântul năpraznic al unei furtuni iminente.

– La naiba Freyja! Te descurci cu asta.

Nu apuc să îi răspund lui Cathal că el deja a trecut ca o boare pe lângă mine coborând treptele grăbit. Nici nu mă așteptam la altceva, știu că nimeni nu riscă să înfrunte un Caswallan furios, se pare că doar eu am această pornire masochistă.