Am alergat cat am putut de repede pana la usa apartamentului meu, bucuroasa ca am scapat de Scott Lynch, dar inainte sa intru am auzit voci de dinauntru. Doua voci. Una era cea a lui Edan, iar cealalta era cea .... a unei fete?! Am vrut sa stau sa ascult prin usa ce vorbeau, insa nu intelegeam mai nimic, asa ca am dat buzna in camera , aproape scotand usa din tatani. Ce cauta o fata in apartamentul meu? Am examinat locul : pe canapea era Edan stand comod cu o fata, dupa cum ma asteptam. Avea parul saten, ochii albastri , ca si cei ai lui Edan, daca te uitai atent, ii gaseai si cativa pistrui pe fata si.... si .... pur si simplu era frumoasa. Enervant de frumoasa, poate mai frumoasa si decat mine...nu, eu chiar nu ma consideram asa. Nu ma placeam pe mine, nu-mi placea nimic din ce aveam eu, nu-i de mirare ca oglinda mea ajungea sparta de fiecare data cand ma priveam in ea. Debea acum realizasem cat de mult ma complexam. Si nu intelegeam ce gasea Edan la mine. Eram doar o fata muta, cu un trecut ''glorios'', iar acest trecut nu mi-a macinat numai mintea in tot acest timp, ci si infatisarea. Imi imaginasem ca toate acele ganduri ma imbatranisera si poate chiar asa a fost. Eram o .... vechitura.
Cei doi aveau o masuta de cafea afisata in fata canapelei, pe care zaceau doua cescute. Camera era curata, cred ca Edan a maturat si a sters praful. Probabil ca nici o clipa nu si-a facut griji pentru mine, ca nu ma gasise acasa cand s-a intors de la cumparaturi. De ce si-ar fi facut? Poate doar eu imi imaginam ca eram importanta pentru el, iar el considera ca eram o povara pe capul sau, o responsabilitate. Ii promisese tatei ca o sa aiba grija de mine si asta incerca sa faca. Nimic mai mult. Inainte sa ma vada intrand in camera, zambea si povestea cine stie ce lucruri cu fata aceea....iar eu indrazneam sa ii distrug fericirea spunandu-i lucruri despre care nici nu era interesat, cum ca mama mea a pus un detectiv pe urmele mele timp de 9 ani, cum ca m-am intalnit cu ea si ca fratele despre care nimeni nu stia era defapt in viata si alte chestiuni neimportante. Nu, poate Edan nu era persoana potrivita , poate nu trebuia sa ii spun lui. Dar cui? Poate tata era cel potrivit. Ar fi trebuit sa plec din Atlanta pana in statul Wisconsin, inapoi acasa, ceea ce insemna un drum lung singura. Si ca sa ii spun ce? O intreaga poveste despre care nu a stiut absolut nimic si sigur s-ar fi infuriat pe mine pentru ascunderea unui lucru intr-atat de important. Tata nu a stiut niciodata ce s-a intamplat cu mama si cu fratiorul meu, chiar daca a pus politia intr-o cautare disperata, in urma careia nu s-a gasit nimic. Se pare ca mama si-a schimbat si numele : din Angela Weber , a devenit Anne Martin. Si nici acum nu pricepeam de ce a facut toate acele lucruri.
- Cassie...Pe unde ai hoinarit? Credeam ca ti-am spus sa ramai in casa! a spus Edan cu o oarecare detasare . Se apropiase de mine si incepuse sa ma examineze din cap pana in picioare. Esti bine? Fata ta e rosie si esti foarte transpirata...ai alergat cumva? m-a intrebat el parand ingrijorat. Eram sigura ca era doar de fatada. Si oricum, de ce nu as fi fost bine? Doar nu m-a fugarit un barbat oarecum solid vreun kilometru pentru a ma prinde si pentru a ma duce la mama mea malefica. Eram nervoasa, nervoasa ca lui nu ii mai pasa de mine si nervoasa fiindca gasisem o fata necunoscuta pe canapeaua mea din prima zi de sedere acolo. Si ma tot intrebam....cine era ea? Mi-am indreptat privirea spre ea furioasa. Paream ca eram gata sa o palmuiesc, insa nu eram atat de nemanierata sa bat o persoana de la prima intalnire. Oare asta se chema...gelozie? Nu! Nu puteam fi geloasa! Eu...eu nu simteam nimic pentru Edan...
-Ok, sa lasam partea cu '' pe unde ai umblat in tot acest timp'' la o parte, sunt sigur ca nu o sa-mi spui nimic vreodata si sa speram ca nu o sa mai pleci fara sa imi lasi vreun mesaj sau ceva, iar acum sa ti-o prezint pe Jude! Am cunoscut-o la coada la supermarket...ciudat, nu? Nu aveam ce face si ne-am prins intr-o discutie...am aflat ca ea e la aceeasi facultate cu noi, Cassie! Nu e tare? I-am povestit despre tine. Stai linistita, nu o deranjeaza defectul tau, defapt...te considera chiar interesanta! Si ea e interesanta, are cunostinte in ale arhitecturii si a calatorit foarte mult cu parintii .... Edan incepuse sa palavrageasca incontinuu despre aceasta Jude. Eu nu gaseam nimic interesant la ea. Mi-am dat ochii peste cap si nu mai aveam de gand sa mai ascult nimic. Era la aceeasi facultate. Era la aceeasi facultate...insemna ca aveam sa o vad mai mereu! Am alungat gandul asta din minte si i-am aruncat o privire urata fetei, dupa care am mers in baie si m-am inchis acolo. Lacrimile imi curgeau siroaie fara sa vreau. Eram cotropita de tot ce se intamplase. M-am abtinut sa nu tip , fiindca...si Jude era acolo! Ce n-as fi dat sa dispara! Imi era frica ca o sa mi-l fure pe Edan... nu puteam sa imi mai neg sentimentele pentru el la nesfarsit. Incet-incet, ma indragosteam fara voie. Fata lui angelica, imbratisarea lui calda si totul...tot ce avea el ma atragea. Insa nu ii mai pasa de mine...eram, dupa cum am spus si eu, doar o vechitura.
Cum am intrat in baie, Edan s-a oprit din vorbit si a inceput sa ma strige. L-am auzit apoi cum i-a spus lui Jude ca ar fi timpul sa plece si i-am auzit pasii spre locul unde ma adaposteam eu. Debea atunci, mi-am dat drumul la plans. Si plangeam, plangeam fara oprire. Ma eliberam de toate sentimentele negative pe care le adunasem. Si ma gandeam ca am sa o vad pe mama in fiecare zi la facultate si nu voiam...singura modalitate ar fi fost sa nu ma mai duc deloc. Dar atunci pentru ce am mai venit in Atlanta? As fi putut sa fug....sa fug inapoi acasa si sa-i povestesc tatei, insa mama ar fi disparut inainte sa fie prinsa de politie. Iarasi, fara urma. Si istoria s-ar fi repetat....imi era frica de ea acum...
-Cassie! Ce s-a intamplat? Te rog! De ce plangi? a spus Edan de dupa usa. A inceput sa ciocane si sa-mi spuna sa deschid usa, insa eu continuam sa plang. Mi-am strans picioarele la piept si am privit in jurul meu. Eram inchisa intr-o camera ingusta, intre patru pereti ce ma sufocau. Si nici o fereastra de la care sa ma arunc in gol si sa scap de toate. Edan continua sa strige si il puteam auzi cum incepuse sa planga si el. Ma ameninta acum ca sparge usa, dar mie tot nu imi pasa. M-am intins pe gresia rece si mi-am inchis ochii. Ma durea totul si simteam cum corpul imi ingheta cu fiecare secunda pe care o petreceam stand intinsa pe jos. Mi-am inchis ochii si am inceput sa fredonez cu gura inchisa un cantec trist. Oare voi mai fi fericita vreodata? Oare toate acestea se vor termina? Oare imi voi gasi fratiorul? Nici macar nu stiam unde era, cum arata, cum il cheama, daca macar stie de mine...Am inceput sa aud busituri...ma durea capul si zgomotele nu-mi dadeau pace...
M-am ridicat dintr-odata in picioare speriata cand usa s-a daramat. Credeam ca busiturile erau doar in imaginatia mea, nu realizasem ca Edan incerca, cu adevarat, sa sparga usa. M-a luat strans in brate si m-a sarutat pe frunte atat de disperat incat parca voia sa imi inghita fata. Nu am stat mult si i-am raspuns imbratisarii, l-am prins si eu strans si nu i-am mai dat drumul. Insa trebuia, trebuia sa il las...sa il las sa gaseasca pe altcineva...cineva mai bun decat mine...cineva ca Jude, care nu ascundea atat de multe lucruri de toti ca si mine, care nu era muta, ci o fata normala.M-am desprins de Edan si am dat sa fug, insa el nu voia sa ma elibereze.
-Cassie, de ce faci toate astea? De ce fugi de mine?Te rog...macar acum vorbeste...te rog! a baiguit el ultimele cuvinte...ma durea sa il vad ca plange, mai ales, ca plange pentru o neispravita ca mine. Tot ce puteam face era sa tac. Poate ca tinea la mine si eu m-am inselat...poate ca ar fi trebuit sa ii spun totul...sau poate ca pur si simplu nu il meritam. Nu voiam sa il implic in viata mea complicata.
Eram ...doar o vechitura... pe care nu o dorea nimeni. Nici macar eu.
Hei! Cred ca acest capitol a fost cam...dramatic...oricum, sper ca v-a placut! Si sper ca (,) capitolul precedent nu a fost prea...sadic. Am dezvaluit in sfarsit intamplarea din trecut care a traumatizat-o pe Cassie in toti acesti ani si sper ca s-a ridicat la nivelul asteptarilor voastre, adica sper ca a fost destul de tragic pe cat parea! Si iata cine a fost misteriosul scriitor al biletelelor! Insa nu am terminat cu Scott Lynch, am planuri mari cu el! Si nu sunteti curiosi de ce a incercat mama lui Cassie sa isi ucida copilul ? Ce credeti despre Jude : va avea un rol in viata lui Cassie? Va rog sa nu ezitati sa dati si comm-uri!Chiar as vrea sa stiu ce credeti despre poveste, personaje etc. , oricum, ma bucur de fiecare data cand citesc ce imi scrieti! Deci....have a break , have a Kitkat pana la urmatorul capitol!
P.S. Va multumesc mult, mult pentru voturi si pentru sustinere! Scuzati de actualizarea intarziata! :(
CITEȘTI
Fără Cuvinte
ActionCassie este o tanara care , in urma unui trecut misterios si tragic , ramane socata pe viata si renunta sa mai vorbeasca, devine introvertita , iar cei din jurul sau incep sa o ignore, considerand ca este muta. Pana cand, intr-o zi, dupa ani de sufe...
