Fără Cuvinte

Capitolul 4- Salvata de cavalerul inarmat

Razele de soare m-au trezit , patrunzand prin fiecare coltisor din camera mea. Era o alta zi frumoasa pe care nu o puteam trai la fel cum o traiau ceilalti. Nu ma puteam bucura pe deplin de ea. Nu mai stiam ce insemna cuvantul ''fericire'' in totalitate. M-am ridicat din pat si am cascat adanc, inchizandu-mi ochii. Cand i-am deschis, privirea mi-a fugit pe noptiera unde am zarit un alt biletel. Cand si cum aparuse din nou? L-am luat si l-am despaturit. Am recunoscut acelasi scris, era aceeasi persoana care mi s-a adresat pana acum:''Buna dimineata, raza de soare! Chipul tau pare angelic atunci cand dormi....am inceput a te adora. Imi pari si mai fascinanta acum. Un singur lucru ma macina: nu imi multumesti? Fara mine, tatal tau nu realiza ca tu esti singura pe care o mai are alaturi. I-am aratat eu cat de importanta esti , chiar si neputincioasa, fara voce. Mereu al tau.'' Ce cuvinte frumoase mi-a putut adresa omul acesta! Eu, o raza de soare? Fata mea incruntata, palida si moarta, angelica pentru el? Si.....si el l-a convins pe tata sa ma primeasca acasa. Dar cine?Cum a aflat? De unde il stie pe tata? Deveneam din ce in ce mai confuza. Am bagat bietelul sub salteaua patului meu, alaturandu-se celorlalte doua, apoi am pornit grabita spre bucatarie, unde stiam ca trebuia sa il gasesc pe tata sorband din ceaiul sau, ca in fiecare dimineata. Nu mi-am uitat insa tablita.

Cand m-a vazut, tata mi-a afisat un zambet larg si m-a salutat....spunandu-mi ''raza de soare''. Nu se putea! Era o coincidenta prea mare, si in biletel, necunoscutul mi se adresase tot cu '' raza de soare''...ce se intampla? Am inceput sa ii scriu tatei pe tablita concentrata , lucru pe care nu il facusem aroape niciodata (sa vreau sa comunic altceva cu el) iar el a citit:

-''Tata, ieri, dupa ce am plecat de acasa, a venit cineva sa vorbeasca cu tine?'' tata s-a uitat la mine de parca se simtea incoltit.Si-a lasat privirea in jos, nestiind ce sa raspunda, dar apoi privirea i s-a schimbat brusc intr-una nedumerita. La ce te referi, Cassie? Cine sa vina la noi si mai ales....sa vorbeasca cu mine despre ce? a spus el aproape pufnind intr-un ras fortat.

Am inceput iarasi sa scriu si el a citit:

-''Nu stiu. Ma asteptam sa imi spui tu.'' Draga mea, nu stiu despre ce vorbesti. Nimeni nu a venit.

Am scris din nou:

-''Las-o balta....nu mai conteaza.'' a citit tata, apoi a ridicat din umeri a nepasare, cu toate ca, la auzul intrebarii, se comportase usor ciudat, lasandu-mi o urma de suspiciune. Eram sigura ca tata stia ceva. Chiar in bilet necunoscutul declarase ca a vorbit cu el. Mintea mea era asa confuza! Pentru prima oara dupa atata timp, se intampla ceva interesant in viata mea si tinea de mine sa descopar misterul.

-Ei bine, eu plec la munca, Cassie! Debea astept sa il vad pe Edan din nou astazi, e un baiat exceptional....imi aminteste de mine. A spus tata ganditor. Apoi a ras subtil si a tasnit-o pe usa. Ma intrebam ce era cu legatura aceea asa stransa intre Edan si tata. Se cunosteau de numai doua zile, si se comportau ca si cum s-ar cunoaste de o viata.

Nu dupa mult timp de la plecarea tatei, am iesit pe veranda si m-am asezat pe scaunul balansoar ce se afla acolo de o vesnicie. In departare, pe malul lacului, observ vreo 4-5 persoane inalte pe care le-am recunoscut nu foarte greu: cardul lui Jenkins. Parca avusesem o premonitie aseara, cand am primit ce-al doilea biletel legat de piatra. Dar nu avea cum sa fie trimis de ei. Panica incepuse sa ma cuprinda. Ce cautau ei aici iarasi? Venisera sa imi mai arunce o ultima ocara pentru a-mi face viata si mai mizerabila? Se apropiasera si mai mult, astfel incat ajunsesera la vreo 2o de metri departare. Primul meu instinct a fost sa intru in casa si sa ma incui, dar hotarasem sa ii infrunt pentru prima oara. Nu aveam de gand sa ma mai las jignita. Dar nu aveam cum sa ma revolt....eu nu vorbeam....si iata ca dorinta de a vorbi ma cuprinse iarasi...ce era cu mine? De cand Edan patrunsese in viata mea, totul se schimbase. Aparusera biletelele, cardul lui Jenkins, secretul ascuns de tata,prima lui izbucnire nervoasa in fata mea,dorinta mea ciudata de a vorbi...erau prea multe. Chiar daca Edan nu avea mare legatura cu toate, venirea lui imi daduse viata peste cap. Devenise....interesanta. In gandurile mele, nu observasem ca Jenkinsii stateau chiar in fata mea, ranjind ca niste idioti.

-Ce mai faci, fata palida? Ne-am gandit sa iti mai facem o vizita. Ti-a fost dor de noi? a intrebat ironic Travis. Travis Jenkins, liderul grupului si cel mai ingamfat dintre toti. Era colegul meu de clasa, ultima oara cand am fost la scoala, acum vreo 7 ani. Intotdeauna avea grija sa ma faca de ras in fata tuturor, de fiecare data cand era prin preajma, iar eu , normal, eram ''muta''. Mereu isi sfarsea glumele cu : ''Ti-a mancat pisica limba?'' si incepea sa rada haotic. Bineinteles ca nu a putut sta departe de mine si m-a ''vizitat'' si acasa ani intregi, spargand geamul camerei mele cu pietre,decorandu-mi usa cu hartia igienica sau scriind pe cutia noastra postala tot felul de cuvinte jignitoare la adresa mea si a muteniei mele.

-Se pare ca tot muta ai ramas, fata palida! a adaugat el si au inceput toti sa rada. Travis venise chiar in fata mea, iar eu am fost nevoita sa ma ridic. Eram de aceeasi postura cu el, iar asta ma avantaja intr-un fel. Ne-am inclestat privirile intr-o lupta plina de ura si furie si nu aveam de gand sa cedez. Mi-am imaginat ca Travis era oglinda si i-am tras un pumn puternic in obrazul stang, lasand o urma vizibila si facandu-l sa se dea indarat cativa pasi. Eu ramasesem nemiscata. Ceilalti priveau la jocul nostru si au exclamat un ''ooo'' cand l-am lovit pe Travis. Erau gata sa se napusteasca impotriva mea, cand Travis i-a oprit.

-Baieti...pot face asta si singur. E doar o prapadita de fata palida! a spus el incepand sa rada din nou. Furia imi revenise, am ridicat pumnul asupra lui dar imi prinsese incheietura cu mana. Ma impinsese si apoi s-a napustit asupra mea cu un val de pumni in burta, care m-au facut sa ma clatin de durere si am cazut la pamant. Atunci Travis a inceput sa loveasca si mai tare in toate partile. Durea ingrozitor si m-a facut sa tip. Trebuia sa vorbesc, trebuia macar in astfel de momente, dupa aceea puteam reveni la tacere din nou. Haide,Cassie....mi-am fortat corzile vocale sa porneasca. S-a auzit doar un scancet.

-Ia te uita! Pisica a inceput sa miorlaie, a spus Travis, oprindu-se din a ma lovi. Cand a intins mana sa ma loveasca din nou, cineva l-a oprit.

-Las-o in pace! a strigat persoana. Nu i-am recunoscut chipul, vederea imi era prea incetosata din cauza loviturilor incasate in fata, dar vocea aceea....dulce la auz...era imposibil de nerecunsocut:era Edan.

-Si daca nu vreau? Cine esti tu? Ce te bagi, slabanogule? a strigat si Travis la randul lui. L-am auzit pe Edan razand fortat pentru cateva secunde. Apoi a scos ceva din buzunarul de la pantalon : era o arma. A indreptat-o spre Travis fara ezitare. De unde Dumnezeu avea Edan o arma?

-Daca nu vrei....vei avea de-a face cu mine si prietenul meu: pistolul.

Travis se indepartase de mine speriat. Ceilalti erau gata sa o ia la goana.

-Hai, omule, doar nu vorbesti serios? Ai de gand sa ma impusti pentru o fata? Si nici macar nu te cunosc, nu ma cunosti, vii aici deodata si strici toata distractia! Tot orasul o stie pe fata palida...e o ciudata. Ocupa spatiu degeaba, ce rost mai are sa o mai avem printre noi? la auzul acelor cuvinte, Edan i-a dat un pumn in fata.

-Daca mai ai de gand sa mai spui un singur cuvant impotriva lui Cassie, te ucid cu mana mea! Dispari de aici! Ce rost are sa mai avem asemenea oameni printre noi, asa ca tine? a urlat manios Edan, punand degetul aratator pe tragaci. Travis nu a mai stat mult pe ganduri si a zbughit-o cu tot cu cardul lui.

Edan a venit spre mine si mi-a luat capul intre mainile sale. Eram plina de vanatai si sangele imi daduse pe nas.

-Cassie, arati oribil...hai sa mai adaugam alte bandaje la colectia ta. ..te duc in casa, trebuie sa am grija de tine! a spus el ingrijorat. M-a luat in brate si m-a carat pana pe canapeaua din sufragerie unde mi-a ingrijit ranile.

Alta intrebare mai fusese adaugata la cele pe care deja le aveam : de unde avea Edan o arma?