Fără Cuvinte

Capitolul 5- Spune-mi secretul tau

Imi tot miscam capul. Edan imi pansa ranile si ma ustura incredibil. Niciodata nu mai fusesem batuta, nu credeam totusi ca oamenii vor incepe sa ma urasca intr-atat incat sa ma bata pana imi dadeam duhul. Edan mi-a salvat viata. Si inca o data intrebarea : de unde capatase pistolul? Incepusem sa caut prin imprejurimi tablita si am zarit-o pe masuta de langa fereastra. Am vrut sa ma ridic dar Edan m-a oprit cu o privire intrebatoare.

-Unde vrei sa mergi? Trebuie sa stai intinsa, inca nu ti-am pansat toate ranile. Mi-am deschis gura in semn ca vroiam sa vorbesc si Edan si-a dat seama ca ma refeream la tablita. S-a dus si a luat-o de pe masuta si mi-a pus-o in maini, impreuna cu markerul. Am stat putin ganditoare, reflectand asupra intrebarii legate de arma. Oare chiar vroiam sa stiu? Presupun ca da...daca Edan era un ucigas in serie sau un psihopat? Sau....o, Doamne, Cassie, opreste-te din aberatii....intr-un final, am inceput sa scriu iar Edan a citit.

-''Ma intrebam....de unde ai arma?'' a ramas putin cu privirea pe tablita,analizand cuvintele ca si cum nu se astepta sa il fi intrebat, apoi s-a uitat spre mine. Eu.... (o mica pauza)Cassie, nu iti pot spune de unde o am, dar o pastrez mereu la mine, unde este cel mai in siguranta, pentru momentul cel mare....

Ce moment? Edan chiar isi pierduse mintile?Am inceput sa scriu din nou pe tablita.

-''Edan, la ce te referi?'' incepuse sa isi frece mainile una de alta, si imi evita privirea insistenta. Uite, Cassie...oricum aflai odata si odata deci....bunicul, adica d-nul Anderson este foarte bolnav, a fost diagnosticat cu cancer benign. S-a extins din ce in ce mai mult si medicii nu mai pot face nimic. Bunica nu ti-a spus de asta fiindca te ingrijorai. Nu este recent, a reusit sa isi tina boala in frau timp de un an...dar acum s-a agravat. Iar pistolul....il tin pentru acel moment mare, cand bunicul nu o sa mai poata duce in carca toata suferinta iar eu am sa i-o curm.... ochii ii lacrimau si vocea ii tremura. Stai linistita! Pistolul era descarcat astazi, nu aveam de gand sa impusc pe niciunul dintre pustii aia.... a continuat el , amintindu-si de unde am pornit discutia. Ma simteam agitata, oare tata stia despre asta? De ce nimeni nu imi spusese de atat de mult timp? Adica...am observat si eu ca d-nul Anderson nu se simtea extraordinar dar...cancer? Defapt, nu....nu eram agitata, eram furioasa! Am inceput sa lovesc pernele si scoteam sunete animalice in interiorul meu, caci pe exterior nu iesea nimic...ochii imi fulgerau si am inceput sa plang. Edan m-a luat in brate. Daca nu imi spunea el, avea de gand cineva sa imi spuna vreodata?

-Sht...asta a fost destinul lui. Macar a avut norocul sa dea de fata speciala de langa mine, mi-a spus el mangaindu-mi parul. Deodata am luat tablita si iarasi am scris.

-'' Edan....care a fost adevaratul motiv pentru care ai venit din Australia?Nu imi spune ca ai vrut dintr-odata sa locuiesti cu sotii Anderson.'' Nu, Cassie. A spus el oftand indelung. Am venit pentru bunicul, stiam de situatia aceasta si vroiam sa raman cu el pana la capat, sa stie ca il iubesc.

Trebuia sa fiu tare, pentru d-nul Anderson. Pentru....bunicul. I-am scris lui Edan din nou.

-''Multumesc. Pentru ca m-ai salvat.'' a citit el si m-a strans mai apoi si mai tare in brate. Nu e nevoie, Cassie. Prietenul la nevoie se cunoaste, nu-i asa? Am sa fiu mereu acolo pentru tine.

Am sa fiu mereu acolo pentru tine. Cuvintele acestea imi aduceau aminte de ceva...era vag ascuns in mintea mea...ceva cunoscut...ceva asemanator...primul biletel. Acolo era scris ''sa stii ca cineva e acolo pentru tine''. Dar nu puteam face legatura intre Edan si cel care imi trimitea biletele. Pur si simplu nu puteam....asta daca nu Edan imi trimitea biletelele...dar de ce? Ma hotarasem sa nu abandonez aceasta idee definitiv si sa privesc actiunile lui Edan cu mai multa atentie.

Dupa ceva timp, m-am trezit si eram in patul meu iar Edan disparuse. Sigur adormisem dupa atata plans si suparare. M-am ridicat din pat si , in drum spre usa, m-am zarit in oglinda. Oglinda, uitasem de ea. Ea fusese prietena mea in situatiile dificile, acum s-a ivit altcineva si trebuie sa o parasesc. Trebuia sa imi parasesc obiceiul sadic de a ma descarca de sentimentele negative. Mi-am amintit de bandajele care imi strangeau mainile. Am inceput sa mi le desfasor de pe acestea si mi-am privit pielea acoperita de zeci de cicatrici. Nu eram prea incantata de ele, de ceea ce facusem pana acum si nu realizasem. Mi-am aruncat bandajele pe geam, simtindu-ma mai libera decat de obicei. Era ca si cum as fi scapat de griji, chiar daca era chiar opusul. Am iesit pe usa, enuitand de tablita mea magica, si l-am strigat pe Edan. Nu am dat de el dar am dat de tata care s-a napustit peste mine cu o imbratisare si a inceput sa ma examineze peste tot.

-Draga mea, esti bine? Te doare? Edan mi-a povestit toata intamplarea, cum ca l-a gasit pe baiatul acela batandu-te , iar ceilalti priveau ca niste idioti, iar Edan l-a oprit si i-a tras o bataie strasnica, facandu-l pe el si pe ceilalti sa se retraga. Exceptional baiat....dupa cum am mai spus, a zis tata incantat fiind de acest gand. Poftim? Edan nu i-a spus tatei de arma? Normal, cum putea sa ii spuna ca detinea ilegal asa ceva si a amenintat pe cineva cu moartea. Si totusi, nici eu nu aveam de gand sa ii spun. Ar fi trebuit sa dau eu toate explicatiile in locul lui Edan. Si Edan, da, uitasem, unde disparuse? Am inceput sa scriu din nou pe tablita pe care o tineam stransa la piept.

-''Unde e Edan?'' a citit tata. Edan a mers acasa, Cassie. A spus ca dupa ce ai adormit, te-a dus in camera ta si a plecat apoi. A spus ca maine o sa vina si el odata cu d-na Anderson, la meditatia ta, pentru a se asigura ca te simti bine. Acum, du-te si odihneste-te.

Mi-a spus tata si a plecat in bucatarie. Simteam cum sangele mi se urca in obraji. Ma imbujorasem la gandul ca Edan era atat de ingrijorat de mine. Incepusem sa il consider ca pe fratele care nu a existat vreodata si ca pe prietenul pe care nu l-am avut nicicand. Imi devenise drag.

Am urcat la etaj, in camera mea. Fereastra era deschisa, iar eu stiam ca o lasasem inchisa. Adierea de vant se simtea in camera si se facuse racoare. Am mers si am inchis fereastra, apoi am vazut un biletel, iarasi, pe noptiera....impreuna cu bandajele pe care le aruncasem. In biletel era afisat acelasi scris. '' Mi-ai multumit. Dar speram sa imi spui asta cu vorbele, nu folosind scrisul. Nu-i nimic. O vei face si pe asta. Probabil ca te intrebi cine sunt....vei afla in curand, dar va trebui sa imi scrii si tu pana atunci. Am o idee : in fiecare seara, iti voi spune cate un secret sau o temere de-a mea, iar in fiecare dimineata, imi vei spune si tu cate un secret sau o temere de-a ta. Daca esti curioasa sa afli cine sunt, imi vei spune adevarul, iar eu imi dau seama. Cu fiecare secret pe care mi-l vei spune, vei fi mai aproape de marea noastra intalnire. Mereu al tau, Cassie.''

Am ramas socata. Cat tupeu avea strainul acesta! Intrase pentru a doua oara in camera mea si avea si pretentia sa ii spun secretele mele! La ce vroia sa ajunga? Si cum isi dadea seama daca minteam sau nu? Dar pentru a face ca biletele sa se opreasca, trebuia sa fac si acest lucru. Plus ca eram prea curioasa sa aflu cine este ''admiratorul'' meu secret.

Nu puteam decat sa intru in acel joc dubios. Ma trageam singura in jos si ma afundam cu fiecare pas. Sa imi impart secretele cu un strain?