Fără Cuvinte

Capitolul 7- Aventura

Era 5 dimineata. Ma tot fasaiam in patul meu, gandindu-ma ca trebuia sa fiu prezenta in spatele casei mele la ora 6. M-am ridicat din pat nerabdatoare si ma imbracasem in rochia pe care ..... mi-o ''cumparase'' Edan. Va intrebati de unde am facut rost de ea? Ei bine, cum tata imi cunostea toate hainele pe care le aveam ( si nu aveam prea multe) , mi-am luat o veche rochie de-a mamei, de acum 10 ani, ascunsa printr-un cotlon de-al dulapului meu pe care sigur nu avea cum sa o recunoasca. Probabil uitase de mult de hainele mamei. Uitase chiar si de ea....

In fine, m-am tot plimbat prin camera, iar la ora 6 fix m-am prezentat la locul spus de strain. Afara era intuneric inca si racoare asa ca nu am mai rezistat prea mult, am lasat pachetul meu acolo si am tulit-o in casa, realizand ca nu aveam vreo sansa sa il surprind pe strain.

Ajunsa in camera mea, nici ca ma asteptasem la asa ceva: un biletel era deja lasat pe noptiera. Cum reusise strainul sa se miste asa de repede? Mai repede si decat mine? Am luat biletelul si am citit: '' Multumesc ca te-ai tinut de cuvant. Tin sa te anunt ca si mie imi displac ramele la fel de mult ca si tie. Ne auzim diseara. Mereu al tau.'' .Eram dezamagita ca eu nu il speriasem atat de tare pe cat ma speriase el pe mine cu .... ''cadoul'' sau. Ma intrebam doar ce ma mai astepta in seara aceea.

Timpul trecuse repede si d-na Anderson impreuna cu Edan ajunsesera la noi acasa. Tata m-a strigat si am coborat in graba scarile, provocand o usoara fluturare a rochiei mele care il facuse pe Edan sa roseasca. Am aruncat un mic zambet si intr-o fractiune de secunda m-am impiedicat din cauza neatentiei dar un brat puternic m-a stabilizat,era Edan. Privirile noastre s-au intersectat pentru un moment, dar el si-a lasat capul in jos si s-a imbujorat si mai tare. Ii puteam vedea cu coada ochiului pe tata si d-na Anderson ce ne priveau , isi susoteau cine stie ce lucruri pe la ureche si chicoteau. Totusi,nu intelegeam de ce. Intre mine si Edan nu era nimic, cel putin asa credeam eu.

-O,draga mea Cassie! Nu te-am mai vazut de ceva zile. Edan s-a ocupat de toate, mi-a tinut chiar si mie locul la pregatirile tale! Era atat de entuziasmat sa te ajute.... a spus d-na Anderson dupa care i-a aruncat o privire tatalui meu facandu-l sa ranjeasca. Dar acum sa revenim la lucrurile cu adevarat importante. A continuat bunica, dupa care fata ei s-a intunecat. Am vazut-o ca era mai mai sa planga. Si-a ascuns fata in batista si i-a facut un semn lui Edan cu mana. Tata se uita nestiutor, probabil nici el nu stia ce se intampla.

-Bunicul....se simte incredibil de rau. Eu si cu bunica ne-am gandit ca a venit momentul acela , de care ti-am spus.Si vrem ca si tu, Cassie, si tatal tau sa il vedeti pentru ultima oara.

Ceea ce tocmai imi spusese Edan ma socase. Mi-am pus mana la gura si am cazut in genunchi. Ochii mi s-au umplut de lacrimi, iar vederea mi s-a incetosat. Tata a venit si a incercat sa ma sustina pe picioare, pe cand Edan o strangea pe d-na Anderson la piept care plangea fara oprire. Nu mai puteam sta ridicata, tremuram si ma zbateam in bratele tatei si scoteam tot felul de sunete intelese numai de mine. In sinea mea strigam 'Nu!Nu!...' neincetat. Nu imi puteam imagina viata fara una din singurele persoane importante din viata mea. Eram devastata.

-Cassie, revino-ti! Revino-ti! striga tata si palma lui m-a trezit la viata. Nu trebuie sa iti arati slabiciunea in fata lui, nu ar vrea sa stie ca ii plangem de mila. Sa nu te prind ca plangi atunci cand vei fi langa el, comporta-te ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat. Am ramas putin ganditoae si am dat aprobator din cap.

Am iesit toti patru din casa si ne-am urcat in masina cu care d-na Anderson si Edan venisera. Tata se asezase la volan iar d-na Anderson langa el, in fata. Prin urmare, eu stateam langa Edan , in spate. Fata mea capatase o expresie indiferenta, nepasatoare, mai moarta decat parea inainte. Incercam sa ma resemnez.

-Vino incoace! mi-a soptit Edan. Si mi-a indemnat capul sa se aseze pe umarul lui, iar eu i-am primit calduros gestul. Dintr-odata am simtit ca ceva se inclesteaza pe mana mea si ii simt caldura mainii lui Edan care mi-o sufoca pe a mea. Ma simteam extrem de ciudat, dar si asa de bine in acelasi timp. Niciun baiat nu ma tinuse de mana pana acum, era un sentiment asa de strain. Dar nu! Ce faceam! Eu....Edan....nu trebuia sa se intample asta. Mi-am retras repede mana si m-am indepartat de el, apoi mi-am ascuns privirea, indreptandu-mi-o spre geamul masinii unde puteam vedea un peisaj de lunca.