Fără Cuvinte

Capitolul 9- Alegeri

-Cassie, trebuie sa vorbesti cu el!Ieri a insistat sa te vada si tu l-ai dat afara din camera fara niciun motiv! Ce s-a intamplat? m-a intrebat tata, chiar daca stia ca nu o sa-i raspund. Eu m-am intins pe pat si mi-am cufundat fata in perna moale, astfel incat tata sa nu ma poata vedea. Mi-am dat ochii peste cap si am oftat.

Trecusera 2 zile de la moartea bunicului si totul era din ce in ce mai...tacut pentru mine. Nu mai voiam sa vorbesc cu nimeni. Nu mai raspundeam la biletelele primite, nu voiam sa le mai citesc. Eram obosita de toate acele jocuri. Nu mai voiam nici sa mai vad tablita, nici sa mai fac meditatii si imi era rusine sa dau cu ochii de Edan. Ma simteam stanjenita pentru ca il acuzasem pentru ceva ce nu facuse , dar in acelasi timp ma simteam rusinata si de sarutul care nu trebuia sa se intample. Ma fortase si nu puteam sa il iert pentru asta.

-Cassie...nu stiu daca este momentul potrivit sa iti spun, dar nu pot sa mai aman. D-nul Anderson i-a spus lui Edan, inainte sa....se intample, ca vrea sa continui sa inveti si sa mergi la facultate. Aceasta a fost ultima lui dorinta.

Am ramas uimita de ceea ce spusese tata. Eu, la facultate? Muta cum eram? Sa plec si sa fiu singura intr-un oras strain? Cum aveam sa ma descurc?Am stat putin pe ganduri.

-Nu e nimic daca nu vrei , dar daca l-ai respectat si l-ai iubit cu adevarat pe bunicul, atunci cred ca ai putea sa faci asta pentru el. In semn de recunostinta. Si Edan poate sa vina la facultate cu tine, de aceea voia neaparat sa te vada. Va continua si el scoala, numai ca tu vei fi la o clasa speciala, destinata copiilor cu.... ( tata se oprise pentru cateva clipe si a oftat) ....cu probleme.

Copil cu probleme. Asa eram considerata? Nu eram muta cu adevarat, adica puteam vorbi, dar nu voiam! De ce trebuia sa dau explicatii tuturor? Si de ce trebuia sa merg la facultate? Mai ales cu Edan? Viata mea nu avea sa fie prea buna. Dar tot trebuia sa ies odata si odata din nou in lume, sa incerc sa.....vorbesc. Sa imi las oarecum trecutul in spate si sa imi construiesc un viitor. Daca o fata ca mine avea unul....

-Bine, te voi lasa sa te gandesti. Nu e o idee prea rea, a spus tata dupa care a parasit camera. Chiar trebuia sa ma gandesc. Era o hotarare importanta ce imi putea schimba viata definitiv.

Mintea imi zburase la strainul care tot imi trimitea mesaje. Daca plecam din oras, scapam de el, banuiesc ca nu putea sa ma urmareasca pentru vecie. Scapam si de grupul Jenkins si de amintirile neplacute legate de trecutul meu....si dupa ceva timp, poate imi gaseam taria sa vorbesc din nou. Nu avea de ce sa imi mai fie frica.Ideea de a merge la facultate devenea din ce in ce mai buna. Mi-am luat telefonul de pe masa si am inceput sa scriu un mesaj, destinatarul.....Edan.

Edan, iarta-ma pentru ceea ce ti-am spus! Tu nu stii despre ce este vorba.Te-am invinovatit pentru nimic. Si eu te-am iertat pentru acel sarut. A fost doar un impuls pe moment probabil, erai atat de afecatat de moartea bunicului incat nu mai puteai gandi limpede. Sunt sigura ca lucrurile se pot repara. Cat despre facultate....vreau sa vin. Cassie.

Am ezitat putin inainte sa trimit mesajul. Insa luasem deja o decizie cand il scrisesem. Am apasat butonul ''trimite'' si am asteptat un raspuns. Nu mult a durat pana cand usa camerei mele s-a deschis zgomotos si vad un Edan entuziasmat care topaie de fericire si sare pe mine, luandu-ma strans intr-o imbratisare.

-Esti cu adevarat magnifica, Cassie! M-ai facut asa de fericit! O sa vezi, totul o sa fie asa de frumos! Vom merge impreuna la film, vom gati impreuna, vom invata mai mult impreuna, vom mer.... si l-am oprit punandu-i aratatorul in dreptul gurii. I-am zambit larg si l-am luat si eu in brate. El deja planuise totul. M-am ridicat din pat si am inceput sa cotrobai prin sertarele noptierei in cautarea tablitei mele. Voiam sa ii vorbesc si eu.Ciudat era faptul ca nu o gaseam. Stiam ca o ascunsesem acolo. Am inceput sa caut prin dulap, pe sub pat si prin toate locurile din camera mea, iar Edan se uita la mine intrebandu-se probabil ce tot faceam. Dupa toate cautarile mele, nu dadusem de tablita. Disparuse. Imediat mi-a venit in minte strainul ce nu ma lasa in pace. Am scos pungulita cu toate biletelele primite pana acum si le-am cautat pe cele noi, ultimele doua, pe care nu le citisem, chiar daca Edan era de fata. Pe unul din ele am gasit scris:''Nu ai respectat regulile jocului. Nu mi-ai mai trimis raspunsul inapoi. M-am suparat. Pentru asta, tablita ta va disparea. Pentru a o primi inapoi, nu trebuie decat sa refuzi sa mergi la facultate. Astept sa vad urmatoarea ta mutare.''. Nenorocitul! Sigur aflase din jurnalul meu cat de importanta era tablita pentru mine. Reprezenta singurul mijloc de a comunica cu lumea si mi-a fost data cadou din partea mamei inainte ca totul sa se intample, iar eu am decis sa o folosesc pentru a vorbi. Purtasem tablita peste tot cu mine, chiar si dormeam cu ea noaptea, o tineam strans la piept. Eram....nedespartite. Alta tablita nu mai voiam. De ce imi facea asta? De unde aflase de facultate si de ce nu voia sa merg? Desigur, pentru a-si putea continua jocul.

Daca ramaneam, imi recapatam tablita dar traiam cu frica ca cineva ma urmareste mereu ,imi intra in camera si ma pune ''sa ma joc''. Pe de alta parte, daca plecam, scapam de strain si de o parte din trecut, dar imi pierdeam tablita ce devenise un sprijin pentru mine. Fara ea simteam ca nu mai puteam vorbi deloc.

Eram in cumpana. Oare ce trebuia sa fac?

Buna!Sper ca v-a placut capitolul acesta si astept un raspuns si de la voi. Daca ati fi in locul lui Cassie, ce ati face? In functie de parerile voastre, voi decide cursul povestii, deci spuneti-mi opinia voastra ( daca vreti, bineinteles ) ! Multumesc ca m-ati urmarit pana acum!