Dulce răzbunare

Prolog

În urmă cu 10 luni:

-nu poate fi real! Am țipat și m-am ridicat după scaun, tatăl meu s-a ridicat la unison cu mine și privirea i s-a tulburat fiind înlocuită de una aspră și fulgerătoare

Știu ca nu scap din mâinile lui dacă nu plec acum

Fără să îmi pot desprinde privirea de la el, merg cu spatele, apoi o durere îmi străpunge piciorul și mă împiedic căzând în fund

M-am împiedicat de măsuța mică din Mijlocul camerei, mă trag mai repede cu mâinile fiindcă sunt incapabilă să mă ridic, frică mi-a intrat în măduva oaselor numai când îi văd privirea aia rece

Tata doar face un pas înainte și stă înaintea mea

Palmă lui face contact cu obrazul meu întorcându-mi capul

-nu înțeleg de ce ești atât de guralivă! Uneori mă întreb dacă ești a mea!

Mă ocolește și eu rămân înțepenită, am înghețat

<<<<<<<<
-Auch! Tip când gheață îmi atinge pielea de pe obraz

-nu te mai plânge atâta, ți-am zis de nenumărate ori să îți ții gura și să nu mai țipi, știi ce părere are tatăl tău despre femei....daca nu erai fiica sa riscai sa primești un glonț în cap de mult, nu este prima dată când îl calci pe nervi, ar trebui să te obișnuiești cu ideea ca asta trebuia să se întâmple...și Dante Castillo este foarte chipeș

-și foarte ucigaș
Maria își dă ochii peste cap

-nu spui ca ești crescută de comandantul Silvio Moretti, cel mai mare mafiot italian situat în America de Nord

-ce mai descriere...eu a-și fi zis cel mai laș maimuțoi care nu este în stare să îți rezolve singur problemele decât să o dea pe fiica sa la schimbul unei nenorocite de siguranță pe care nu o va avea nici după mormânt...doar a jurat ca intră viu și iese mort, ce se mai tot chinuie să nu moară? Toți vom muri până la urmă

-cred ca ai exagerat
-chiar deloc

-tu încă nu înțelegi viața Nata, pentru ca încă ești copil, ai doar paisprezece ani...dar mai târziu sper sa îți vină mintea la cap

-hai nu mai zi! Spun și mă uit la obraji mei, unul dintre ei acum este roșu, și am buza spartă

-ce laș, mafiot înseamnă a îți bate propia fiică?

-nu neapărat, dar având în vedere ca mâinile mafioților sunt pătate de sânge, și de femei si de bărbați, nu cred ca o palmă mai este ceva

-nu îmi vine să cred ca ți se pare ceva normal

Maria oftează și îmi pregătește baia

-cred ca mă descurc de aici, mersi Maria.

Apoi o dau afară și închid ușa

Ce amatori, îmi este scârbă, îmi poți citi disprețul din ochii de la o poștă

>>>>>>>
Lor nu le pare rău niciodată, suntem cu sânge rece, nu există loc de iubire sau alt simptom cu acesta, noi suntem concepuți doar din ură și dispreț, oamenii ne urăsc, ne respect sau ne admiră, dar nimic mai mult, nu avem o inimă bună, suntem răi și ucigași, dar nimeni nu poate schimba asta

Stau întinsă în pat și mă uit pe tavan, nu puține au fost dățile când nu mi-am ținut gura și am fost pedepsită oarecum

Eu nu arăt nimănui cum sunt defapt, ei nu vor știi niciodată nimic despre mine, nu vor știi ca sunt slabă, în fața tuturor sunt doar o fată de mafiot răsfățată și guralivă, nimeni nu știe cat de slabă sunt eu defapt și nu va știi nimeni niciodată...ceva de așteptat