Dulce răzbunare

Capitol 20

Zilele nu făceau decât să se scurgă, una câte una, tentativele mele de a da dovadă de "slăbiciune" erau tot mai eșuate și până la urmă am renunțat, fiind prea obosită să mă mai chinui atât

Dante era mai tot timpul plecat și auzeam cum punea fiecare detaliu la punct, din noaptea acea a continuat să se atingă de mine dar l am oprit cat am putut, uneori a mers alte ori nu.

Nu mă bucură faptul ca este așa, și nu înțeleg cum poate un om să fie atât de crud, și cu propia femeie ce să vezi!

Mă întorc pe o parte, cu fața la Dante care doarme dus, simt o ura pentru el ne explicabilă, doar pentru faptul ca mă tratează așa, probabil a și fii acceptat această căsătorie mult mai bine dacă încerca să își des interesul măcar puțin, dar nu.

Îi analizez atentă ca în celelalte nopții, pare un om atât de puternic, și chiar este, și atractiv...dar sufletul lui probabil are culoarea neagră

Mă apropii mai mult de el și mă cuibăresc în brațele lui, nu am nevoie să simt ca este el, ci doar alinare. Atât

Îl strâng în brațe după ce trag pătura mai sus de umeri și îmi las capul între brațele și pieptul lui...se simte un alt sentiment, ceva la care doream, dar visele rămân doar speranțe când ai o astfel de viață precum a mea

-mă sufoci. Aud vocea răgușită a lui Dante

Tac și îmi fac locul mai comod

Deschid un ochii doar să observ ca el mă privește, verdele din ochii lui acum este liniștit și de o culoare caldă, față de zilele în care are ochii de o culoare tulbure și întunecată

Dante face un gest ce mă ia total prin surprindere, își încolăcește brațele în jurul meu și depune un sărut pe creștetul capului meu

-așa ar trebui să ne înțelegem mereu, dar tu ești cea care are un băț în fund.

Îi ignor ultima frază răutăcioasă și oftez

-noi nu puteam fii așa, oamenii normali și îndrăgostiți simt diferite stări la astfel de atingeri, noi le simțim doar ca niște atingeri ce dau semne de slăbiciune, nu-i așa?

-de unde știi tu ca nu simt ceva?

-atunci ce simți?

-ca mi se face greață.

Îmi dau ochii peste cap și am desprins de el, mă întorc cu spatele și mă îndepărtez ca corpurile să nu ni se mai atingă

-de ce te superi așa repede? Zice și mă trage înapoi spre corpul lui ce emană caldura, mă lipește cu spatele de pieptul lui tare și corpurile ni se potrivesc bine

-dar nu m am supărat, îmi este frică ca dacă ți se face greață vomiți pe mine.

-ce chestie! Nici măcar seara asta nu poți fii altfel?

-cum altfel să fiu mai mult de atât?

-vreau să nu mai fii supărata pe mine, să încercăm să ne apropiem, fac tot ce pot să nu îți trag un glonț în cap, și mă abțin cu greu, cred ca merit un premiu.

-de ce să ne apropiem?

-pentru ca suntem un cuplu, iar cum ai zis cuplurile sunt îndrăgostite.

-dar noi nu vom fii niciodată îndrăgostiți.

-întoarce te cu fața spre mine.

-nu mă supun.

-nu este un ordin neapărat, întoarce te doar dacă vrei să îți arăt ceva.

Curiozitate mă mănâncă să mă întorc  dar am și eu orgoliul meu nu?

- atunci te întorc eu cu forța. Spune și nu apuc să reacționez ca mă întoarce cu fața spre el și hop este deasupra mea

Își unește buzele blând de ale mele și mă sărută tandru, ceva nou la el!

Ne sărutăm mult până aproape rămânem fără aer.

-asta fac cuplurile? Se sărută de parcă e prima oară? Eu cred ca da, ce părere ai? Sunt bun al sărutat?

Mă înroșesc pentru ca într-adevăr a sărutat fantastic, a trezit în mine sentimentul ăla de pace, și nu știu cum să reacționez

Lumina de la lampa mică confirmă ca m am roșit, iar el zâmbește apoi își pune o pană pe talia mea

-imi place de tine când te văd așa.

-așa cum?

-rosind.

Chicotesc iar acesta se apleca iar sărutându-mă

Îmi este frică de faptul ca asta va avea să se termine în puțin timp, iar el va fii din nou omul rece și fără sentimente pentru nimeni, savurez momentul din plin și mă las pierdută în brațele lui, în brațele lui Dante Castillo...omul care mă face obsedată