Dulce răzbunare

Capitol 11

Mă trezesc buimacă din somn, pentru ca soneria enervantă s-a gândit să îmi strice somnul, și nu vă gândiți ca mi a-și fi pus sonerie dacă o urăsc, categoric nu...soneria stricată este Dante care s-a trezit cu noaptea în cap să vină aici și să mă trezească cu prezența lui "vioaie"

Aseară habar nu am cum am ajuns în patul meu, cert este ca eram imbarcata comod în pijamale, probabil Sena s-a ocupat pentru ca eram leșinată de somn

Stau la masă cu capul sprijinit de palma, simt ca mi se închid ochii, las lingura din mână și dau castronul de cereale un pic mai departe, apoi îmi las capul pe masă

-de obicei cat dormi? Mă întreabă Dante fără să ridice ochii din telefon

-de obicei ce cauți pe aici, la orele astea?

-ai uitat? Ți-am spus doar aseară ca vin.
Mă strâmb puțin încercând sa îmi amintesc ceva de aseară

-nu imi amintesc sa îmi fi zis nimic.
oftează

-am rezolvat-o, cel puțin temporar cu sora ta...va sta cu tine într-un aparteamnt din Miami, doar o luna...oricum tatăl tău m-a ars frumușel de câteva milioane....fara motiv, cred ca încep sa te încurajez, trage-i câteva gloanțe în cap...spune acesta și chicotește malefic, ma sperie râsul lui

Ridic capul

Realitatea mă lovește din plin

Sar după scaun

-pe bune? Vine Anna?
Acesta își ridică ochii din telefon și își strânge buzele într-o linie dreaptă

-ce copilărește te comporți.

-mai du-te naiba, lasă mă să mă bucur, nu o mai dau pe Anna înapoi clar!

Acesta își dă ochii peste cap iar...pentru a nu știu câtă oare în dimineața asta, probabil îi va rămâne odată și odată ochii dă-ți  peste cap...nu ar fi rău

Ochii îi cad iar în telefonul său

Bat din picior pentru a-i atrage atenția asupra mea

-ce vrei? Mă întreabă

-doar să îți zic un...mersi probabil

-probabil?

-mersi

Acesta încuviințează

-de când te antrenezi? Întrebarea lui neașteptată mă ia prin surprindere făcându-mă să tresar

-poftim?

-de când Cedric te învață să lupți?
Mă fac pe neștiutoarea și mă uit confuză la el

-despre ce vorbești?
Îl întreb pentru a-mi intra în rol

Acesta zâmbește arogant într-o parte

-crezi ca dacă nu sunt aici, nu știu nici ce se întâmplă?

-nu simt nevoia să îți dau explicații

-nu trebuie sa o simți, trebuie să îmi răspunzi.

Iau un măr din coșul după masă și îl mușc

-răspunde-mi!

-în primul rând nu sunt din patrula lu patroche să îmi ordonii tu mie, și până la urmă ce câștigi dacă îți zic?

Acesta face ochii mari de mirare

-ah, da! Bine, pot rezolva cu un telefon și sora ta nu mai vine iar tu tot aici rămâi! Zice și pune mâna pe telefon

S-ar repede peste masă direct ca să ajung pe partea cealaltă la el

Acesta se uită la mine, și mă uit și eu

Stau în patru labe, vai Doamne!

Mă dau înapoi

-de o lună și ceva săptămâni, cred ca doua...decez și îi spun, nu îmi place ca îmi știe slăbiciunea și poate să mă păcălească doar cu o singură vorbă, merită mort

-mhm....sper ca ai învățat ceva....de azi încolo nu vei mai fii învățată să lupți, nu vei mai avea cu cine și nu vei mai avea voie în camera de antrenament.

Mă uit sceptică la el, glumește?

-nu poți face asta!

-de ce nu?

-de ce ai face asta?

-subiect încheiat.

-du-te dracului.

Zic și trecand pe lângă el îl calc pe picior iar el își întinde piciorul și îmi pune piedică

                      >>>>>>>>>>>
-spune-mi te rog ca nu este un vis!
Chițăie Anna și sare în sus

O îmbrățișez afectuos

-nu, nu este un vis!

Îi spun și mergem spre mașină

-suntem libere! Spune ea

-nu chiar libere...spun și mă uit în spate la Cedric ce care bagajele Annei

-darrrr, vom putea ieși în mall, în oraș și poate să plecăm și în vacanță cine știe!

-cu câini logodnicului tău după noi? Întreabă și îi văd privirea tristă

-mda...dar vom fi împreună! Ce contează, ne ducem la restaurante, și ne facem prezența carismatică!

Mai chițăim puțin apoi ne urcăm în mașină