Dulce răzbunare

Capitol 5

Mergem de vreo oră și tot nu știu unde, am întreb și nimeni nu vrea să îmi răspundă, până la urmă le am înjurat stăpânul ce să mai, câini lui sunt direct, și doar am privit niște priviri urate care nu m-au afectat nici cat negru sub unghie, mi-am luat telefonul și am încercat să aflu singură unde au de gând ăștia să mă sechestreze

Am căutat "Dante Castillo, locuințe" si nu am primit nicio informație care m-ar putea ajuta, decât ca are 6 locuințe, din care 2 sunt apartamente, un conac, 2 penthouse-uri, si o casa de vacanta, la vârsta de doar optsprezece ani, spre uimirea mea, dar niciuna nu se stie unde se afla.

Probabil le-a primit moștenire, mai Mult ca sigur, am auzit ca Gabriel Castillo, bunicul său a fost un mafiot de temut, conducator și Capo dei capi al 3-lea, tatăl său și-a pierdut viața când Dante avea doar zece ani, adică acum 8 ani, când era pe drum spre casă, mașina a fost aruncată după pod, iar asta fiindcă nu era de ajuns, se zice ca tatăl său a avut 7 vieți pentru ca a fost rănit grav și tot nu a murit, l-au adunat dușmani și i-au tras 17 gloanțe pentru ca omul tot era oarecum conștient, tragică moarte

M-am luat cu gândurile și toate încât abia am observat ca mașina a ajuns în pustietate

Mă uit mai bine pe geam și totul este pustiu, cu excepția unei mari păduri, mai încolo zăresc o casă extremă de mare, vopsită toată în negru, arată super bine doar ca pare atât de sumbră, se vede ca nu este veche, doar culorile de camuflaj dau un aspect sumbru și pare a fii de la îndepărtare veche și părăsită, este chiar lângă pădure, doar ca după partea cealaltă nu o poți vedea din cauza copacilor ce se întind mult, și sunt foarte înalți, este o casă ascunsă de ochii lumi, nu-i de mirare ca presa nu știe unde se află cu accepția conacului, care este undeva prin Miami

Mașina continua să înainteze până porțile înalte ale casei se deschid și mașina intră pe aleea casei acolo unde mai sunt parcate 2 mașini, un BMW m6 și un Mercedes e class coupé, mașina se oprește în rând unde sunt parcate celelalte și portiera din dreapta mea se deschide, lăsând briza de aer rece să mă lovească în față

Îmi pun mâinile pe brațele mele goale și ies, o matahală ma însoțește și îmi suflă în ceafă mergând în spatele meu, înaintez de parcă cunosc casa aceasta ca pe ochii din cap, îmi împing umeri în spate și merg până ajung la ușă de la intrare, omul din spatele meu îmi deschide ușa și rămân o clipă fără aer când văd cat de frumos este înăuntru, totul este făcut atât de delicat făcut

Geamurile sunt panoramice și fumuri din exterior, casa asta este de-a dreptul incredibilă și sumbră pe exterior pe cat în interior este atât de delicat făcută

Este imensă, și design ul este unul greu de proiectat cu siguranță, sunt scări subțiri din lemn, cu balustrade duble care au panouri din geam de-a lungul înălțimi dintre balustradă până în scări, de un albastru pal, la fel ca culoarea rochiei mele, se potrivește perfect cu culorile neutre de aici, un living cat jumătatea mea de casă, casa prinților mei care m-au vândut....cu o canapea mare care se termină într-un colțar, fotoli față în față, o măsuță de lemn în fața, și un covor mare alb ce acoperă jumătatea din suprafața podelei, multe tablouri cu diferite fețe, în alb și negru, multe lămpi și candelabre frumoase, tavanul este atât de înalt încât trebuie să îmi dau capul pe spate să îi cuprind toată înălțimea, totul este atât de perfect făcut încât nu îmi vine să cred ca sunt în casa unui mafiot, noi nu prea ne dedicăm în felul acesta caselor noastre, de sigur avem case foarte frumoase, dar să facem atât de multe detalii, nu

-admiri de vreun sfert de oră, nu îmi dau seama dacă te miri sau dacă doar încerci să îți dai seama cum funcționează sistemul pentru a fugi, îmi pare rău să îți distrug planurile dar nu vei putea scăpa niciodată din casa asta fără să fii însoțită de cineva și eu să știu unde ești, păcat!

Aproape ca tresar din cauza vocii din spatele meu, mă uimește cuvintele astea dar îi fac jocul

Mă apropii de un geam, și bat cu pumnul în el, el privind tot fără să scape măcar vreo suflare de a mea

-o fii geamul ăsta indestructibil dar să vezi când o face contact cu un topor! Zic în ras

-toată casa este făcută din geamuri securizate, și nu ai de unde să iei un topor! Spune și îi văd expresie amuzată pe chip, făcând o grimasă

-ai zis ca nu ai ce căuta în aceeași casă cu mine până l‐a optsprezece ani

-așa am și să fac, nu voi sta cu tine în aceeași casă doar te voi vizita săptămânal,să mă asigur ca ai ce îți trebuie, ca un tată...

Mă strâmb și mă întorc spre el, văd ca are în mână o cutie mică și o ține la vedere

Observă ca mă uit în mâna lui și întinde cutia spre mine

Mă uit ezitând

-ia-l, mă îndemână și o apropie mai mult de mine

Întind mâna și iau cutia apoi o îndes cu nepasare în geanta mea

-pune-l pe mâna, acum!
-nu sunt câinele tău, nu imi spui ce să fac
-nu vreau să mă lupt cu o fetișcană, pune-l pe deget
Întorc nepăsătoare spatele și mă fac interesată de orice altceva
-nu mă calcă pe coadă! Pune-l
-ai coada! Ce tare, spun sarcastica
-fetița, esti ca o așchie în fund, sa mor
-zău așa, nu îmi pasă, spun dându-mi ochii peste cap și luând cutia mică din catifea din geanta, deschid cutia și dau de un inel subțire cu un mic diamant, este atât de fragil, îl ridic din cutie și mă întorc înapoi cu fața spre el, îi arunc inelul
Apoi întind mâna stângă
-pune-mi-l!
Prinde inelul și se uită la mâna mea
Tace câteva minute și apoi îmi ia cu sila mâna și pune inelul pe inelar