Capitol 12

367 21 7
                                    

Și uite așa a trecut și luna...iar acum mă pregătesc emoțional să o conduc pe Anna la aeroport

În luna aceasta am profitat la maxim, ne-am dus prin toate mall urile din Miami, ne-am dus la film, la cumpărături, am fost la restaurante, și am încercat noi să mergem și într-o vacanță dar nu prea s-a putut, Dante a zis că-i prea mult destul ca hoinărim tot orașul, iar în altă țară nu puteam merge neînsoțite, ar fi periculos, deși încă nu suntem cunoscute în vrun fel dușmanilor noștri, tocmai când facem nuntă și suntem legal căsătoriți ar trebui să o răresc cică

Oftez și coboram în parcare

-sa ma mai vizitezi! Îi spun când ajungem în partea de securitate

-daaa! Zice Anna și îmi sare în brațe

-nu plânge. Îi șoptesc și o mângâi pe cap

-nu plâng...

-promite-mi!

-promit. Mă uit în ochii ei și o îmbrățișez iar strâns

-imi va fii dor de tine!

-și mie!

O las sa se ducă, și aștept până dispare din raza mea vizuală, apoi îmi pun ochelarii de soare și permit lacrimilor să curgă libere

                        >>>>>>>>>>>
-ia și mănâncă Natasha.
Spune Sena și împinge mâncarea mai aproape de mine

-dar nu îmi este foame

-dar trebuie să mănânci

-nu vreau și punct. îi spun și mă ridic de la masă, sunt ca tot efortul pe care l-am depus a fost  zadarnic, singurul lucru bun a fost ca Anna a petrecut o lună cu mine, restul au fost degeaba

Dante mi-a interzis mie cat și celorlalți să mă mai lase in camera de antrenament, iar la cum eu am mai multe camere, am luat camera de recreere și am transformat-o în propria sala de antrenament

Sena m-a ajutat să car câte ceva de acolo cu chin și vai, dar am reușit, acolo unde trebuia să atârne leagănul din tavan, l-am scos cu un mic ajutor din partea lui Cedric și am pus sacul de box, trebuie să învăț câteva ceva până la urmă nu?

Intru în camera mea și mă îndrept spre baie, dau drumul la apă fierbinte și pun capacul la cadă pentru a o umple

                        >>>>>>>>>
Îmi las capul pe biroul meu și mă holbez la poza înrămată, este o poză în care sunt surprinsă vorbind  cu nimeni altul decât Dante, nu știu cine a făcut-o dar cert este ca a ieșit chiar mine, poza!

Nici nu știu ce caută aici.
Defapt am primit-o într-un colet total neașteptat și am pus-o aici

Întorc poza cu spatele pentru a nu îi mai vedea chipul și mă împing cu scaunul în spate, apoi mă rotesc în el

Țin minte ca am primit niște ciocolată pe care am pus-o în mini frigiderul meu, probabil una din celelalte multe pe care le tot primesc de la Dante care o face pentru ca așa este tradiția, mi-a mai trimis și trandafiri care miros de-a dreptul fenomenal de bine, stau ori prin casă ori pe tereasa sau oriunde altundeva

Iau ciocolată și o deschid apoi mă servesc singură, l‐a momentul de față nu a-și împărți cu nimeni dar nici nu este cineva cu care să o împărt

Aia e, mai multă ciocolată pentru mine




                           

Dulce răzbunare Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum