Dulce răzbunare

Capitol 9

-ai ochii umflați și roșii, ce s-a întâmplat?
Mă întreabă Sena în timp ce ne uităm la rochiile frumoase, trebuie să alegem o rochie pentru petrecerea de logodnă

-probabil am tras curent la ochii, mint fără ca măcar să se prindă, am plâns...am de gând să fug, dar nu o pot face de una singură, o aștept pe Anna, nu o pot lăsa dacă eu plec

-uite, asta este drăguță! Spune și arată către o rochie scurtă, de un roz aprins

-roz? Pe bune?
-hmm, poate au și pe alte culori, hai să întrebăm.
-nu, găsim și alte modele hai
Roche nu ne scapă din ochii, era în spatele meu deci și dacă a-si încerca să fug, și apoi să mă întorc înapoi după Anna, nu pot de ochii lui

Mergem și ne mai uităm la alte rochii
O femeie pitică se îndreaptă spre noi cu un zâmbet pe față, Roche se pune în fața noastră
-uhh...nu-i niciun pericol, îi șoptesc și doamna se oprește la o oarecare distanță de noi, probabil fiind speriată de matahala din fata ei

-va pot ajuta cu ceva?
-căutăm o rochie
-pentru un eveniment anume?
-o logodnă
-am înțeles, ca invitate sau....
Se uită la mine măsurându-mă din cap până în picioare și privirea îi se oprește pe degetul meu, am fost obligată să îi iau, nu îi țin pe deget
-tu ești viitoare mireasă? Întreabă și zâmbetul îi devine senin
Dau din cap și mă urăsc efectiv, ce jalnic
-păi cred ca am ceva ce ți s-ar potrivi foarte bine! Așteptati o clipă!

Mă uit la Sena și ea la mine
Femeia se o toarce câteva minute mai târziu cu o rochie de un mov pal, scurtă, fără mâneci, ci betrele...și pe tot spate are dantelă de aceeași culoare, ce lasă pielea spatelui la vedere, prin materialul de perdea

Nu îmi displace

-o luăm.

>>>>>>>>>>>
Sunt în conacul familiei Castillo și aștept din clipă în clipă să ajungă familia mea, trebuie să o văd pe Anna și să îi spun ce am de gând

Invitați deja sunt peste tot, unii m-au salutat, unii m-au revăzut, unii m-au felicitat

Alții mi-au aruncat priviri ce nu le pot descifra

Oamenii sunt ciudați

Acum mă simt super incomodă în rochia asta, și tocurile înalte sunt inconfortabile, simt ca voi cădea ca fiecare pas în plus
Urechile îmi iau foc, și mâinile îmi tremură, sper ca nu observa nimeni și maschez asta decent

Ușa de la intrare se aude cum zgomot, și mă întorc atât de repede încât era cat pe ici să cad, mă uit înspre ușă, dar nu îi zăresc pe ai mei deloc

Dante intră îmbarcat într-un costum negru, fără cravată, și primii trei nasturi deschiși

Mă întorc pe călcâie și am duc să îmi iau un pahar cu apa, am de gând să port o discuție serioasă un pic mai târziu

>>>>>>>>>>>

Au trecut deja două ore și lumea m-a întreabă unde este tata, le-am zis ca mai întârzie puțin, pentru ca șoferului îi s-a făcut rău și a trebuit să oprească timp de o oră, iar ei chiar mi-au mâncat din palma crezând minciuna mea

Stau într-un colț agitată bătând din picior flustrata, să îi ia naiba pe toți

Scot telefonul din geantă și îi scriu un mesaj Annei

Me:Anna, ce se întâmplă cu voi?! Cat mai întârziați?

Trece 2 minute, trece 3, apoi 15 și apoi o jumătate de oră când aibă primesc un răspuns

Anna:îmi pare rău ca nu te am anunțat mai devreme, am fost atât de supărată încât am uitată să îți mai scriu aseară...tata (nemernicul) s-a decis ca mai bine am rămâne acasă, nu se riscă încă să iasă undeva fără pază după el...imi pare sincer rău...

Rămân șocată

Cum adică?

Închid telefonul și îl arunc în geantă apoi mă uit nervoasă prin încăpere, auzi la el, nu iese din casă de teamă să nu primească un glonț în cap!

-ce se întâmplă cu familia ta! Tresar când aud vocea răgușită pe care o urasc

-sper să moară cu excepția Annei! Jur ca ii voi trage un glonț fix în cap, apoi încă șaișpe în inima!

-16? Cam puțin...oricum eu zic sa o iei mai ușor puștoaico! Ce te pornește să recurgi la asemena gest? Mă întreabă Dante abținduse să nu-l bufnească râsul

mă întorc spre el și mă uit la expresia lui amuzantă

-și după ce termin cu el, voi începe cu tine!

Ridică mâinile în semn de predare și un zâmbet îi spre pe chip

A-și da orice să îi șterg zâmbetul acela după buze, și când nici nu se aștepta, pumnul meu îi zboară în față

Acesta face ochii mari și își pune mâna la nas, acolo unde am dat

Da mâna la o parte și sângele îi țâșnește din nas

Îl bufnește râsul și își lasă capul pe spate, arată atât de sadic

Mă dau câțiva pași mai în spate
Nu îmi regret fapta a-și putea să mă bat cu el, chiar dacă nu eu a-și câștigăi, am auzit ca a omorât destui oameni până la vârsta lui, 18 ani mi-se pare puțin pentru a omorâ mai mulți oameni decât jurnalul vârstei tale

M-ar ucide cu mâinile goale

Dar nu sunt ce este ineregula cu mine, nu simt frică, niciun strop

Când își dă îndreaptă privirea spre mine, privirea aia de gheață mă omora de-a dreptul