Dulce răzbunare

Capitol 1

În urmă cu 9 luni:

-rochia asta îmi strânge sufletul! Ce vrea să scoată în evidență? Ca sunt mai plată ca apa?

Ii spun Mariei și mă uit în oglindă la rochia strânsă după mine

-nimic nu știi

-ce ar trebui să știu? Ca rochia asta îmi strânge plămâni în cat nu mai intră oxigen?

-ești prea slabă...

-OK, și ce rol are mă rog rochia în asta? Mi se văd coastele, ideea era să nu se vadă cat de slabă sunt

-oh mai taci, ești anorexică, arati de parcă ai murit și înviat de 7 ori, se pune și verișoara mea, Beatrice

-cine s-a trezit să comenteze! Pufnesc și trântesc tocurile le podea

-mai ușor puștoaico, asta ți s-a cerut să porți, asta porți.

Rochia este în still sirenă, albă din paete holografice, doar ca scoate în evidență cat de slabă sunt, pentru ca este foarte strânsă, îmi iau boleraul scurt tot din paete holografice pentru a-mi ascunde umeri mici și mă încalț cu tocurile înalte

Nu îmi place deja

-hai ca arăți bine

-mhm...arăt ca o muscă strânsă cu patentul!

Spun și cobor jos, mama cu sora mea mai mică mă așteaptă în capătul sacrilor lungi, Anna este mai tânără decât mine cu 1 an și 7 luni dar arată mult mai matură, chiar și decât mine, are forme grațioase de nu îți dai seama ca este antrenată să lupte și să omoare cu mâinile goale, ci mai degrabă o balerină simplă și normală

Folosesc cuvintele astea chiar dacă nu știu ce însemnătate au...nu știu ce înseamnă cuvântul normal sau simplu

Lumea în care m-am născut constă în sânge, bani și cat mai multă putere

-Natasha, dacă mai stăteai mult te dădea viitorul tău soț în Interpol!
-Anna! O mustră mama pe sora mea glumeață, și aruncă o privire în spatele ei

Sunt pe ultima treaptă și cu tocurile astea tot nu pot să văd cine este după partea ce alta a ușI deschise

Cobor și merg la pas cu ele

-este mare! Ești cat un purice pe lângă el Natasha! Spune Anna si imi face cu ochiul

-o mai taci!

Intrăm în living și tocurile scot un sunet arsuzitor pe marmura lucioasa