Dulce răzbunare

Capitol 21

-de ce nu mănânci? Aud vocea reușită a lui dante

Dau din umeri și continui să mă uit în gol

-nu te ai atins de mâncare, și nu ai mâncat nimic de azi dimineață, mă informat Otilia.

Dau iar din umeri
Se ridică după scaun, îmi dau seama de asta fiindcă scaunul scârțâie când este tarat pe parchetul din lemn scump

Vine lângă mine și își aseaza până pe umărul meu

-ce s-a întâmplat, de ce nu îmi vorbești?

Abia acum pot să îmi dezlipesc ochii și să mă uit la el

Dar chiar și așa simt o tragere de inimă să nu am mai uit vreodată la el

Vede ca nu răspund și oftează

-știi ceva? Ție îți faci rău și chiar nu îmi pasă,am chestii mai importante de făcut decât să îți suport mofturile tale de rahat, te comporți copilărește

Își dă ochii peste cap și mâinile lui alunecă după umeri mei căzând pe lângă corpul lui, se întoarce și îi pot vedea spatele mare și bine lucrat chiar cu cămașa neagră pe el

Îmi dau ochii și mă uit în farfurie, nu mă trage să mănânc,  simt ca mi se face greață doar uitându-mă dar mite să mănânc, și nu pentru ca nu arată mâncarea bine, ba din contra arată atât de apetisantă, stomacul meu nu poate permite să mănânc ceva

Mă ridic de la masă și mă duc în dormitor, trec pe lângă biroul lui da te care este deschis și îl răresc la calculator printre mormane de foi, documente si acte

Intru în dormitor și mă uit în oglindă la reflexia mea, arăt atât de palidă, sunt toată galbenă la față, un soi de morticia Adams dar ceva mai horror

Oftez exasperată și mă arunc în pat, am o stare de tristețe profundă, și nu știu cum să gestionez asta, am motive pentru care să mă simt groaznic de tristă, dar...cred ca voi fi vreodată și fericită

Ușa se aude și mă întorc cu spatele, nu mai vreau să il văd, el mi-a distrus toată viața defapt, e vina lui.

-Natasha, dacă continui să nu mănânci va fii greu pentru amândoi pentru ca mie nu îmi place să stau după fundul tău să mănânci, iar tu nici măcar nu te străduiești să o faci, pentru tine ca doar nu mănânci pentru mine

Îmi dau ochii peste cap, iar cu morala?

-și dacă continui să mă ignori fără să îmi dai un răspuns, atunci vei vedea tu!

-mă ameninți cumva?!

-nu, te avertizez. Răspunde simplu și mă trage de braț

Îmi dau ochii peste cap

-mănânci acum! Tot

Mă holbez la el, și la căruciorul plin cu mâncare și dulciuri

Doar nu are de gând să mă pună iar să mănânc fortat?! Firar de data asta numai scap

Mă uit urat la el și încep să rotesc pastele în furculița, el stă și se uită în sufletul meu

După primul fel sunt aproape leșinată, dar dante încă nu a renunțat, acum stă pe telefon scriind mesaje dar mai aruncă câte o privire spre mine

Termin și porția de cartofi prăjiți cu sos, apoi iau cele două clătite cu ciocolată și înghețată, și încep să le tai pentru a mânca din ele

Iau o bucată, două și la a treia deja zic ca mor, iau încă o bucată dar nu o mănânc eu, ci ii o dau lui dante care se strâmbă când o duc spre el, nu fac un gest frumos pur si simplu trebuie sa scap de ele

-nu,nu, nu ma duci nu zăhărelul ia și mânâncă! Zice și lasă telefonul pe pat

-ia și tu!

Odată îmi vine o idee, las farfuria pe măsuță de la cărucior și mă aplec spre el, acesta se uita confuz la mine probabil neînțelegând ce vreau să fac

Mă aplec până buzele mele de ating pe ale lui, ma trage de talie, și cad peste el în pat întinși

Îmi săruta buzele sălbatic dar nu pot să zic ca nu-i place

Apoi rup sărutul, dau să mă ridic dar da te am trage înapoi

-nu poți să mă duci de cap, tot mănânci ce a mai rămas. Spune apoi își unește gura de a mea la fel de brusc și brutal

Aia e, măcar am încercat.