Născută în flăcări

Un nou atac

Nu știu unde sunt, dar ce e sigur e ca tot corpul mă doare, fiecare părticică din el. Încerc să trag aer în piept și sunt învăluită de un miros cunoscut.
Cu greu deschid ochii și încerc să mă uit în jurul meu, dar e întuneric și  nu văd mare lucru, dar cert e ca sunt în pat.
Bărbatul cu mască, mă smuncesc din locul meu și dacă mă durea până acuma, de acuma e mai rău, am fost înjunghiată asta îmi aduc aminte apoi nimic.
Cineva m-a găsit deci, dar unde sunt, nici camera mea și nici la infirmieră.
-Raven!
Ma sperii când îmi aud numele și din nou îmi mișc corpul mult prea repede.
-Seth? De ce e întuneric?
Aud mișcare și deodată camera se luminează, erau umbre, ele blocau lumina.
-Scuze, doar ca încerc să te țin în siguranță.
-Mai găsit! Îi spun și mă uit la el, e obosit și cearcănele îi sunt destul de mari.
-Am crezut ca nu o sa te găsesc la timp. Ce s-a întâmplat?
-Nu știu exact dar, cineva îmi distrugea atenția și deodată m-am simțit înjunghiată în spate!
-Atâta?
-Să întâmplat și altceva?
-Erai tăiată toată, tot corpul aproape.
-Ce? Și încep să-mi iau corpul la verificat dar nu găsesc nici o tăietură.
-Te-au vindecat, acuma sper ca ești bine.
-Sunt cred, încă mă mai doare pe ici pe colo. Cat am fost inconștientă?
-Cam două zile!
-Asta nu prea e bine. Și de ce sunt aici, e camera ta?
-Da. Nu am vrut să te las singură nici o clipă.
Ori încă visez, ori e ceva ciudat aici. Seth a avut grijă de mine.
-De ce taci?
-Grijă asta a ta față de mine. E din cauza legături.
-Nu cred asta, e mai mult de atât cred.
Aș vrea să-l întreb dacă mă place dar mă abțin. Nu știu cum să procedez dacă totul e doar din cauza legături și el nu ține la mine.
-Am înțeles.
-Nu prea cred asta. Dar avem nevoie de timp sincer.
-Așa e.
-Hai să te ridic ai stat în pat destul de mult.
Cred ca aș putea să o fac singură, da o să folosesc asta pe post de scuză să îl am aproape.
Mă prinde de mijloc și mă ridică ușor, gesturile și atingerile lui sunt făcute cu calm. Corpul lui emană o căldură plăcută și aș putea sta așa multă vreme.
Fac câțiva pași și par bine chiar dacă sunt amorțită toată.

Au trecut trei zile de când m-am trezit, Tik am crezut ca o să mi se bage printr-o bluză să fie cu mine când i-am zis ca mă întorc să-mi reîncep cursurile, încă nu i-am spus lui Seth.
El e diferit cei drept, ma cocolit ca pe un copil mic, mâncare, plimbări scurte și însoțită, iar mâncare și era cat pe ce să se întâlnească cu Tik.
Sunt deja în sala de curs sincer nici nu mai știu ce curs am.
-Nu pot să cred ca te-ai ridicat din pat!
-Bună și ție Merida! Zilele astea cred ca mai mult au stat în camera mea cu toți iar Tik a stat doar în debara.
Ieri a stat mai bine de 3 ore la geam pentru ca nu putea intra în cameră, din albastru se făcuse verde.
-Știe Comandantul , ca ești aici?
-Nu dar o sa afle presupun.
-Abia aștept să îi văd fața. Încă nu îmi vine să cred ca l-ai luat pe cel mai bun.
-Nu am luat pe nimeni!
-Așa e s-a dus singur. Mi-a fost atât de ciudă când pe teren a ridicat umbrelele, eram sigură ca te săruta.
-Serios?
-Ce e? Până și eu vroiam asta când te-am văzut cu ditamai dragonul în spatele tău.
-Îl prefer pe Comandant.
-Știu știu.

După au venit și Eris cu Maddoc, și din urmă lor profesorul și desigur Seth care era gata să mă ia pe sus să mă ducă în camera .
De aici de sus e destul de fermecător, nu știu cum face dar băiatul ăsta arată bine și când mănâncă.
-După cum v-am spus și ieri mai aveți o șansă cei ce nu și-au legat spiritul, peste o săptămână.
-Sunt mulți? Întreb pe Maddoc
-Da, băncile de jos. Îmi face semn cu capul.
Mă uit în direcția lor și sunt destui de mulți elevi rămași. Dar uitându-mă îmi întâlnesc privirea cu tipul care în ziua respectivă a vrut să omoare creatură aceea. Nu îmi place deloc privirea lui și pară a aș simți răutate până aici.
-Din păcate aș vrea să nu se mai întâmple, lucrurile care au fost în ultimile zile, toți aveți o șansă deci nu e nevoie să omorâți cadeți pentru ca spiritul acestora nu se va lega de voi. Îl aud pe Seth dar nu îmi pot lua privirea de la tipul acela care pur și simplu îmi spune MORI.
Sunt șocată, iar în mintea mea se derulează niște lucruri care s-ar putea lega! El e cel care mă atacat în noaptea aia.
Contactul vizual e întrerup când în dreptul nostru se pune Seth, în timpul ăsta a căutat vinovatul și nu l-a găsit. De la mine se întoarce spre cel care îl priveam și deodată aud în capul meu.
-El e ce ți-a făcut asta?
Vorbește cu mine dar buzele nu i se mișcă dar îl aud.
-Blizard mi-a spus ca și noi putem comunica! O să-ți explic mai târziu. Da privirea ta îmi spune ca el e cel care ți-a făcut rău așa e?
Încerc să mă concentrez să îi răspund, caut ca o ușă ceva să deschid spre el.
-Nu știu sigur, dar ar avea motive întemeiate.
-Atunci ai să îmi povestești, și să îmi spui de ce nu ai mai rezistat o zi în camera ta!
La naiba!
-Înainte de a pleca vreau să vă spun ceva! Îl aud pe profesor și îmi îndrept atenția spre el. Aseară a avut loc un nou atac la granița cu pădurea fermecatilor. Am zis ca meritați să știți asta știu ca aveți prieteni sau rude acolo.
-Azriel, spun și mă uit către Seth care și-a schimbat imediat privirea într-una de compătimire