Născută în flăcări

Bunătatea e un lucru periculos aici.

Deci, am de ales între a lua bătaie, și a da bătaie, da tipul e de două ori cat mine, jos părea mai mic dar aici mi se pare mare. Si zâmbetul lui nu îmi place deloc.
-Dar nu e corect să lupte un băiat cu o fată. Spune cineva de jos
-Cine spune? Cumva,  Moroi, Lycantopul, Demoni va aleg cumva in funcție de sex? Și se făcu liniște.
Nu așa credeam și eu. Nu vreau arme și nu cumva să folosești puterea ai înțeles!
Tipul aprobă din cap, dar ce putere o avea asta nu a mai întrebat.

Aleg varianta de a lupta totuși, oricum treaba sa nu ieși în evidență nu a mers, acuma măcar să nu mor din prima zi.
Îmi iau poziția de apărare, dar devine enervant zâmbetul omului ăsta de acuma.
Se repede spre mine ca să-mi dea un pumn și  mă feresc la timp. Se oprește deodată uimit de ce am făcut și se pare ca l-am și enervat.
Și din nou aceeași treabă, ferește, evita și bum îl lovesc, totuși să fac și eu ceva, și tot ce am reușit e să-l enervez mai mult.
Se napusteste  asupra mea cu toată puterea lui, încerc să mă feresc dar mi-a învățat mișcările și reușește să-mi dea un pumn în față de toată frumusețea, clar mâine am o vânătaie zdravănă.
Acuma clar m-am enervat eu, mă năpustesc odată cu el, îi prind mișcarea mă întorc prin spatele lui, îl lovesc la genunchi se destabilizează iar eu sar în spatele lui punându-l cu fața în jos și mâinile la spate.
-Bun cred ca ați văzut ce înseamnă să fii stăpân pe corpul tău. Îi aud vocea lui Killian care uitasem ca e aici.
Mă ridic de pe băiat, mai bine spus bărbat și dau să cobor de pe rogojină asta, mă uit pe jos și sunt multe pete vișinii și chiar roșii semn ca e sânge proaspăt.
-Ai grijă, aud vocea lui Eris.
Neînțelegând ce se întâmplă mă opresc și mă uit în jur, și îl observ prea târziu pe cel cu care m-am luptat cum vine spre mine cu o aramă în mână, încerc să sar de pe rogojina dar e prea târziu aproape pot simți în ceafă  respirația bărbatului.
Așteptând să fiu străpunsă dar, aștept prea mult sincer, mă ridic de jos și văd ca Killian e în fața mea și cu mâna pe pumnal.

Mă uit la el apoi la pumnal, la prins cu forța de tăiș și de acuma începe să i se prelingă sângele.
-Ești bine? Îl întreb, iar el se uită nedumerit la mine.
-Luați-l și duceți-l la carceră, are nevoie să-și limpezească mintea.
Nu cred ca e de bine carcera.
-Chiar e nevoie? Întreb Cred ca era supărat ca lam bătut, fiind fata.
-Nu e o scuză!
-Cum credeți, dar dacă se poate, eu nu las trimite.
-Ești sigură? Mă întreabă cu o sprânceană ridicată
-Da. Mă cercetează atent, fiecare grimasă pe care o fac, gest, îl privesc și eu atentă cred ca e de-o vârstă cu Azriel , părul castaniu închis, care se potrivește cu ochii de un maro ca frunzele toamnei.
-Bine.
-Multumesc. Îi spun apoi mă uit spre cel care vroia să mă înjunghie acuma câteva minute.
Până și el e uimit de ce am zis.
-Gruparea, următorul care va face așa ceva la cursuri fiți siguri ca va ajunge la carcera, pentru a-și da seama de ce face. Ați înțeles?
-Da. Spun toți în cor.
Mă îndrept spre grup și îl simt în urma mea pe Killian
-Bunătatea e un lucru periculos aici! Îmi spune cat să aud doar eu și știu ca a fost aproape de mine pentru ca i-am simțit respirația pe ceafă mea.
Nici nu m-am întors dar nici nu i-am răspuns, pe ziua de azi îmi ajunge.

-Știi să te lupți! Îmi spune Merida
-Da, m-am învățat de mică satul de unde vin eu e nevoie să știi asta.
-De unde vii chiar?.
-Tărâmul de gheață.
-Eu din cel al apelor iar Eris din tărâmul păduri fermecate.
Acuma înțeleg asocierea cu numele iar pe Eris, finețea pe care o are.
-Interesant.
-Nici noi nu avem puteri să știi.
-Încep să mă simt mai bine.
-Ce aveți de gând să faceți de acuma? Întreabă Eris
-Eu cred ca ma duc in camera, mi-a ajuns pe azi și nici nu am despachetat nimic.
-Unde stai?
-Nu știu exact cum se cheamă aripa dar sunt cu o scară mai jos de biroul generalului.
-Stai sigură?
-Da!
-Asta chiar e bine, cred ca nu au avut locuri de ai nimerit așa.
-Posibil. Dacă ar știi ele.
-Noi stăm un pic mai jos. Și suntem în aceeași cameră. Diseară venim să te luăm la cantina. Îmi spune Merida.
-Da o să vă aștept.

Aproape ajunsă în cameră, chiar înainte să deschid ușa în capătul holului în zăresc pe Kallian care deja se uita la mine nedumerit. Ce oare au azi toți cu mine, sper ca măcar Tik și Puf să fie mai calmi.
Decid să nu îi dau atenție și intru în cameră și sunt surprinsă să văd ca totul e curat și pus la locul lui.
-OK, ce se întâmplă aici?
Tik vine zburând în fața mea și mă bucur ca e îmbrăcat, de obicei  îi lipsește câte o piesă vestimentară, cu greu i-am făcut rost de haine pe mărimea lui.
-Cum a fost azi? O stai, cine te-a lovit?
-Nu-i nimic doar o demonstrație ca puterile nu sunt un avantaj și aproape am fost înjunghiată.
-Nu, cine e nemernicul?
Mă pun pe pat dar îmi mijesc ochii către Tik care pare prea amabil.
-Zi ce vrei?
-Nu vreau nimic! Îmi fac griji pentru tine
-Tik! Mârâi la el
-Bine, bine Regina Mob, diseară vreau să ies puțin.
-Regina gloată? Și mă rog unde?
-Am întâlnit pe cineva!
-Da rapid mai ești!
-Deci?
-Dacă ești atent și poate mai faci o ordine de genul.
-Mai vedem!
Măcar unul din noi să fie activ pe plan sentimental. Și nici nu vreau să întreb mai multe, am învățat pe propria piele ca fie el zână sau om e bine să nu pui multe întrebări. Mai ales lui Tik

Cum Tik a făcut curat am zis să trag un pui de somn până vor veni fetele. Mă trezesc speriată din nou acelas vis, aceeași ochii albaștri blestemați.
Aud un bocanit în ușă,  mă ridic repede și pornesc spre ușă dar nu înainte să văd unde e Tik, e liniște deci e plecat.
Deschid ușa și sunt fetele.
-Dormeai?
-Doar puțin! Ați știu exact unde să veniți?
-Nu chiar dar era sergentul nostru și ne-a zis, știai ca stai pe același hol cu el.
-Nu și nici nu îmi pasă.
-Începe sa se învinețească să știi!
-Aveam o cremă pe aici dar nu știu unde am pus-o, pentru genul ăsta de probleme.
-Uite! Îmi întinde Eris o cutie.
-Ce e?
-Un unguent!
-De unde îl ai?
-De la sergent! Fac ochii mari când aud
-Se pare ca e cam darnic cu tine. Chicotește Merida.
-Asta nu îmi place clar.
-Lui se pare ca da.

Dupa ce fetele m-au tachinat câteva minute bune am mers la cantina unde mi-au prezentat pe alți prieteni de-a lor. Clar Merida e cea mai comunicativă persoană pe care o știu și singura.
Plimbând privirea prin sală am zărit masa unde stau sergenți, unde e și fratele meu si cu Kallian care se pare ca vorbesc ceva între ei. Azriel ridică privirea spre mine dar eu mi-o cobor.
După câteva clipe mă uit iar dar de data asta se uită și Kallian.
Azriel pare nervos, iar Kallian nu prea știu ce e cu el și de ce mi-a dat el mie un unguent.
Mă dau după băiatul care mi l-a prezentat Merida ca fiind Maddoc, având umeri l-ați și bine făcuți îmi e ușor să mă ascund după el și să nu mai fiu privită de cei doi.
Se pare ca Azriel nu prea agreează venirea mea aici.