Născută în flăcări

Cred ca si-a dat seama

Ce o fi o fi, nu știu unde mă îndrept sau spre ce mai exact dar îmi continui drumul.
De-o parte și de alta sunt copaci care ascund cumva această cărare.
După ceva timp aud foșnind un tufiș, nu știu dacă îndrăznesc să mă uit dar, la fel de curioasă e și vietatea pentru ca îs face apatia o zâna micuță cu o ciupercă în cap. Se uita uimită la mine apoi îmi arată cu mâna tot înainte.
-Să mă grăbesc? Aceasta da din cap ca da.

Aproape ajuns la sfârșitul drumului  dau de o intrare în peșteră, intru ușor dar cu multă teamă, miroase a umezeală și a mușchii de stâncă.
Aud un mârâit destul de gros și îmi vine să fac cale întoarsă.
-Vino! O voce puternică răsună în capul meu, iar frica ajunge la apogeu.
Cum fac colțul după o stâncă în fața mea arate sau mai bine spus arăt eu în fața lui.
Un dragon uriaș, negru complet, mă lipesc cu spatele de piatra rece pentru ca nu cred ca picioarele o să mă țină.
Își apleacă capul spre mine, eu închid ochii dar îl simt, un aer fierbinte mă lovește din plin și încep să tremur toată.
-Nu îți fac nimic Ragna Vukasin.
Deschid ochii și e în fața mea la câțiva metri, trag aer în piept.
-De unde știi cum mă numesc? Vocea îmi e ca o șoaptă.
-Știu totul despre tine, te aștept de multă vreme.
Își toarce capul într-o parte și îi pot vedea ochii, mari și purpurii ca ai mei, cum se poate.
-Ochii tăi, sunt la fel.
-Ca ai tăi!
Nici nu mi-am dat seama ca nu am terminat propoziția
-Îmi vorbești, mă așteptai, mai chemat.
-Deduci bine, și ai și curaj, l-ai salvat pe mesager mai devreme. 
-De ce mai chemat?
-Cred ca e de înțeles asta nu?
-Ești...... mă alegi?
-Da Ragna Vukasin eu Kratos Sargasso ultimul din specia Balerion te aleg pe tine să-mi fii pereche și partener.
Încerc să procesez sunt speriată, uimită, terifiată și cred ca voi fi mâncată.
-Nu te mănânc Ragna! Ești călărețul meu așa ca poartă-te ca atare.
Vocea lui răsună din nou în capul meu.
-Îți pot citi gândurile și emoțiile te rog revinoti.
-E cam greu, tu ești tu, eu sunt doar eu.
-Vorbești în dodii!
-Scuze! De ce eu?
-Pentru ca te-am urmărit, pentru ca asta e destinul tău, și al meu. Iar tu Ragna ești deșteaptă , îți folosești mintea nu doar corpul. Iar bunătatea ta e foarte importantă.
-Destin? Îmi cunoști destinul?
-Doar ca noi doi trebuie să ne întâlnim de acuma în colo depinde de tine și de noi!
-Eee copleșitor.
-E de așteptat. Nu mai sunt mulți dragoni, nu? Așa credeți voi, ne place să stăm ascunși!
-Sunteți mai mulți?
-Cred ca te pricepi să ții secrete?
-Da, nu o să spun nimănui.
Scutur din cap gândind ca poate visez ceva, dragonul din fața mea e imens nu știu cat are dar clar ocupă mai bine de jumătate de teren de antrenament.
-Sunt flatat.
Oooo îmi citește mintea. Trebuie să fie o cale să opresc asta nu?
-Da dar ai nevoie de antrenament.
-Încerc să-mi revin din asta.
-Cred ca ar trebui sa mergem mai e o ora pana se sfârșește totul.
-Nu o sa ajung la timp. Din nou teama ma cuprinde.
-O sa ajungem in cateva minute.
-Cum?
-O sa ma călărești, ești călărețul meu Ragna.
O zeilor nu pot să fac asta, cum să urc eu acolo sus?
-Haide. Nu avem toată ziua la dispoziție.

Kratos și-a întins piciorul iar eu urc ușor pe el pentru a nu face ceva greșit.
-Urcă la baza gâtului. Și așeazate în locul care îl vezi acolo.
Ușor de zis greu de făcut, ocolesc așa ziși spini de lângă  gâtul lui și observ un solz mai diferit de parcă ar fi o șa.
Mă așez ușor și simt cum ceva mă leagă de mijloc și de picioare dar nu văd nimic.
-E magie, nu știi să zbori deci ai nevoie.
-Mulțumesc cred.
Deodată sunt dată pe spate, Kratos se ridică și se cațără pe munte urcând în sus. Ajunsă afară aerul rece mă lovește direct în față, își întinde aripile și acuma parcă e mult mai negru decât era în interior, aripile lui sunt foarte mari iar vârfurile au câte un corn ascuțit.
Plonjează în jos iar eu dau frenetic din mâini încercând să mă prind ce ceva și să mă pregătesc de impactul cu pământul. Dar nu , el se îndreaptă în sus apoi da din aripi înălțându-se mai mult. E rece, e foarte rece aici sus.
-O să ai nevoie de echipament special.
-Fii sigur. E destul de frig.
-O să te încălzești  în curând.

Așa cum a zis ajungem imediat la academie, dar nu coboară se învârte pe deasupra academiei, majoritatea oamenilor de jos parcă ar fi niște furnici care fug încotro văd cu ochii.
Și din nou planează în jos, senzația de greață revine dar mă abțin nu cred ca vrea să vomit pe el.
Cum am zis ocupă jumătate de teren  atât e de mare, toți sunt speriați în jurul meu, mă dau jos ușor dar când fac contactul cu pământul mă dezechilibrez ușor.
Toți sunt cu ochii pe mine, și nu știu ce simt acuma sincer.
-Ridicați capul Ragna, te-am ales pentru ca ești unica. Sunt al tău și ești a mea.
Cuvintele lui mă ambiționează puțin așa ca mă îndrept spre cel care scrie perechile. La marginea terenului sunt deja elevi însoțiți de ființele lor, grifoni, lupi, iele, câteva zâne, chiar și centauri.
-Numele.
-Kratos Sargasso si Ragna Vukasin.
Examinatorul ridică privirea la mine suprins de numele meu dar cred ca și de cel din spatele meu.
-Vino lângă mine! Îmi ordona mai mult Kratos
-Să întâmplat ceva? Se pare ca reușesc și eu să vorbesc telepatic cu el.
-Doar vino, se pare ca unora nu prea le place ca ești aici!
Ma duc rapid spre el, își apleacă gâtul spre mine și e la doi metri deasupra mea și cred ca e gata sa ardă ceva prin poziția asta.
-Ragna! E Azriel care vine alergând dar Kratos mârâie puternic.
-E fratele meu! Îi spun repede și acesta se liniștește.
-Pot să vin? Întreabă el
-Da, doar e protector.
-Ești bine, iar el e mare, foarte mare.
-Da!
-Nu mă așteptam la asta!
-Nici eu sincer.
       -Zii să plece vreau să întărim legătura acuma. Îmi spune Kratos.
-Poți să pleci puțin, vrea să facem o anume legătură. Îi spun și arăt spre dragon
-Cum?
-Nu știu, dar mai bine ai pleca!

-Ce să fac?
-Doar stai! Și dacă îți era frig până acuma, sigur o să uiți de asta.
Mi-e frică să întreb dar îmi dau seama ce zice așa ca închid ochii din nou și aștept durerea.
Simt aerul fierbinte și din ce în ce mai fierbinte pe corpul meu, totul se încinge și sunt cuprinsă de o lumina puternică doar ca sunt flăcări nu lumina, mă are toată pielea de pe mine, usturime și durere ambele în același timp, încerc să nu tip, doar icnete.
Totul se termină și ușor briza mă răcorește, dar și durerea s-a oprit.
-Ce s-a întâmplat? Îl întreb
-Uită-te la tine, pe tine!
Îmi iau corpul la verificat, mă bucur ca hainele sunt pe mine dar pe mâini sunt desenată, am însemne exact ca ale lui Seth.
-Închide ochii!
Așa și fac și chiar dacă am ochii închiși mă pot vedea, pe spate bluză îmi e arsă dar spatele meu, un dragon negru, e Kratos el e și eu.
Deschid ochii și mă minunez de cum arăt acuma.
-E frumos! Îi spun
-Am zis ca trebuie să vă potriviți?
-Ce?
-Tu și Seth!
Uitasem complet de asta, dar acuma nu îmi e capul acolo.
-Știi?
-Normal!
-El știe?
-Cred ca și-a dat seama!
Neînțelegând ce vrea să zică ridic privirea și în fața mea la câțiva metri e Seth care e confuz, nedumerit, absent total dar nu din cauza lui Kratos, se uita la mine iar când îi întâlnesc privirea înțeleg.
Simt........