Născută în flăcări

Plecarea

După ce am vorbit cu Tik, am decis să mă duc în dormitorul lui Seth, îl găsesc în pat uitându-se la tavan când mă vede se ridică.
-Nu te ridica! Îi spun iar el încremenește
-Ce, cum te simți? Nici nu știu ce să întreb!
-Nu vreau să mă întrebi nimic vreau doar să mă ții în brațe, poți?
-Cred ca și eu am nevoie de așa ceva!
Mă așez în pat lângă el și mă afund în brațele lui iar căldura corpului său mă liniștește.
-Mi-am făcut griji, am crezut ca o să pățești ceva!
-Iar tu ai fost pe cale să fii răpus.
-Știu, de când au pietrele sunt mult prea puternici.
-Vreau să rămân cu tine în seara asta!
-Poți să stăm așa cat timp vrei tu!
-Pentru totdeauna?
-Pentru totdeauna! Îmi spune și mă săruta pe creștetul capului.
Dacă ar știi el ce am de gând să fac cred ca m-ar lega și fermeca și închide în camera lui!
Dar trebuie să fac asta, siguranța lui, siguranța tuturor, au venit după mine știu asta iar ei au ajuns să lupte pentru mine.
Trebuie să învăț să îmi controlez puterile și să fac un plan să pot învinge cumva, să-mi iau soarta în piept, și nu pot să fac  asta cat timp sunt aici!
Îl simt pe Seth cum răsuflă ușor semn ca a adormit, cu mișcări ușoare  desenez o pentagrama pentru a-l adormi, mă ridic de pe pat apoi pe pieptul lui îi fac o protecție îmi înțep degetul și o pecetluiesc cu sângele meu. Știu ca își poartă singur de grijă dar vreau să fiu împăcată ca o să fie bine!
-Ai grijă de tine, să știi ca am ajuns sa simt pentru tine mai mult de cat aș fi crezut. Te iubesc Seth. Mă aplec și îl sărut.

-Ești gata? Îl întreb pe Tik
-Eu, tu ești sigură?
Nu nu sunt dar nu am de ales, le-am lăsat un bilețel pentru a știi ca am plecat de buna voi. Seth se va trezi peste câteva ore.
-Asta va ține la distanță toți demoni?
-Dacă e pecetluită cu sângele tău da.
A naibi sânge, mama nu știu cum ai reușit asta dar sunt tare curioasă să aflu.
-O să vreau să vorbim despre mama!
-Îți spun tot ce știu!

După ce am pus protecția pe academie mă îndrept spre locul unde trebuie să mă întâlnesc cu Kratos.
-Ce a fost între mamă și prinț?
-Sincer să fiu, nu știu exact nu prea îmi vorbea despre asta. Ajunsese acolo la fel ca tine din nevoia de a învăța, părea totul bine, după un an și ceva s-a schimbat deodată, și m-am trezit ducându-mă după ea fiind vroia să fugă, apoi la cunoscut pe tatăl tău apoi ai apărut tu, eu am plecat o perioadă destul de lungă de lângă ea, așa mi-a poruncit,. Nu era deschisă la relațiile ei, mai ales cu mine.
-Am înțeles. De ce o protejai cine te-a pus?
-Pentru asta m-am născut, asta fac de când mă știu.
-Trebuie să am grijă acolo nu?
-O să fiu eu lângă tine și nimeni nu o să îți facă rău!
-Crede-mă nici nu o să poată face ceva!
Tocmai mi s-a confirmat o bănuială.

Kratos ma așteptat la locul stabilit, mi-a zis vreo două vorbe dar a zis ca îmi e alături orice aleg, aș tinde să cred ca începe să țină la mine ceea ce e cam greu de crezut, la temperamentul lui.
     -Știi unde să ajungem? Îl întreb
      -Știu! Îmi răspunde simplu.

După ceva vreme în care nu am vorbit nici unul nimic, Kratos coboară într-o poiană destul de mare cat să nu mai dărâme copcii.
      -O să vină el, doar trebuie să așteptăm!
      -Vreau să te întreb ceva?
        -Te ascult nu cred ca am de ales!
        -E adevărat ce cred eu?
        -Legat de tine, da! Am știut din prima clipă!
         -Sincer m-am cam săturat să ascundeți lucrurile de mine.
         -Nu o fac ca vreau, unele lucruri nu pot fi rostite cu atâta ușurință. Cum te-ai fi simțit dacă îți spuneam?
          -Ai dreptate.
           -De asta te-am ales, pentru ca vezi adevărul in cel mai mic detaliu.
       -Credeam ca mai ales pentru ceea ce sunt.
         -Nu...
Se aud foamete puternice venind din pădure dar, nu e prințul e un alt spiriduș și nu e prea prietenos.
-Nu aveți ce căuta aici!
Ar semăna cu Tik doar ca e negru complet, urechile ascuțite și pletele lungi și mă bucur ca are haine pe el chiar dacă e o armură. Acesta se apropie de mine iar Kratos se pregătește să acționeze dar din geanta mea sare Tik care se transformă sub ochii mei, și din nou e gol și cu spatele la mine, nu e o imagine atâta de plăcută, poate dacă ar fi fost Seth în locul lui.
-Dacă te atingi de ea îți rup aripile  fir cu fir. Spiridușul negru face pași înapoi apoi se apleacă în fața lui.
-Iertare, Lord!
-Lord? Repet după el și scot hainele pe care presimțeam ca am nevoie.
-Nu am nevoie, o să îmi aducă el niște haine! Și anunță-l pe print ca venim.
-Imediat.
Acesta se ridică apoi pleacă în pădure.
-Interesant lordule Tik. Îi spun
-Da am omis și asta cred.
-Cam multe ai omis! Am început să mă învăț sincer.
-Haide să mergem, să știi ca va fi o nebunie acolo iar prințul va fi nervos.
Mă aștept la asta mai ales când o să mă vadă.

Kratos a rămas în poiană pentru ca îi era greu să înainteze, cu cat mă afund în pădure cu atât devine mai deasă și mă simt ciudat, ori e din cauza faptului ca golaciunea asta albastră umblă după mine.
-Ajungem imediat!
După un fel de perdea de frunze pe care Tik o dă la o parte se întrevede o lume total nouă, spiriduși și zâne care locuiesc aici, case construite în copaci, si chiar făpturi ale păduri care se zice ca ar fi dispărute.
-Va rog urmați-mă! Spiridușul negru îi întinde o pelerină lui Tik, apoi merge înaintea noastră.
Suntem priviți de sute de ochii alți curioși, alți nervoși și chiar speriați și îi înțeleg le-am călcat teritoriul. Uni dintre ei fac câte o plecăciune și sigur e adresată lui Tik.

Prințul e diferit de data asta, același par, auriu cu urechile ascuțite la vedere. Arată exact ca un om dar cu o frumusețe aparte.
-Nu mă așteptam să vii atâta de repede. Și se pare ca și Lordul a venit acasă.
Stă pe tronul său lejer, îmbrăcat într-o bluză neagră care îi e despicată pe piept și cu o pereche de pantaloni de piele dar care e puțin diferită.
-Am nevoie de ajutorul tău!
-De ce te-aș ajuta. Aș putea pur și simplu să te scot din pădurea mea, sau chiar să te omor.
Tik se încordează lângă mine.
-Mai ales acuma când ți-ai ales drumul. Se referă la Seth.
-Poate îți sunt predestinată ție, dar cu siguranță nu în modul în care credeai.
-Asta ce vrea să însemne?
-Cine ți-a zis ca îți sunt destinată.
-Profeția!
-Și ce zice mai exact.
-Ești doar un muritor nu ai dreptul să știi toate astea.
-E vorba despre mine.
-Încep să nu mai am răbdare!
-Înțeleg dar am nevoie să știu profeția.
      -Odată născută, pe veci legată
        De sufletul și inima ta,
         Predestinată.
Ceea ce zice el nu are deloc legătură cu ceea ce crede el.
-Dar ce ai zice să terminăm toată chestia asta, cred ca moartea ta ar fi una dintre soluții!
-Nu ai face asta!
-Și ce te face să crezi asta?
-Pentru ca nu ți-ai omora propriul copil!