Cea mai bună afacere

Capitolul 1

Melissa Roosevelt

     Pregătită să fiu injectată din nou, trag aer în piept și zâmbesc asistentei. Astăzi este ultima zi, de acum totul o să devină așa cum mi-am dorit mereu. Timp de trei ani am folosit medicamente pentru a putea rămâne însărcinată, fostul meu iubit chiar m-a părăsit din cauza asta.
   Din nefericire pentru mine, doar o singură șansă am, indiferent că nu am un tată pentru copil, eu am să-l fac. Culoarea pereților fac camera să se strângă și înghit în sec.

— Ultima injecție, repetă a cincea oară pe ziua de azi.

— Emma, poți să te duci la salonul nouăsprezece, vine Carla să termine aici.

   Pentru câteva secunde mă panichez, până acum doar Emma mi-a făcut injecțiile. În salon își face apariția o domnișoară de vreo douăzeci de ani și la cum îi tremură mâinile îmi dau seama că fata face practică.
   Poate mă injectează greșit că atât îi trebuie, caută prin lucruri ceva și se întoarce rușinoasă spre mine. Asistenta mai în vârstă își dă ochii peste cap, își dă jos mănușile și oftează.

— Carla, du-te în salonul de lângă, acolo ai lăsat-o.

   După câteva minute privirea mi se încețoșează și las capul pe spate. Totul devine negru, până acum asta nu s-a mai întâmplat. Nu mă așteptam să mor așa.
   Sunetul aparatului de lângă mine mă trezește și o durere de cap mă ia imediat. Am fost mutată în alt salon, ăsta fiind mai ușor de suportat. Mirosul de pastile a fost înlocuit cu unul de iasomie, iar pereții albi sunt acum mov.

— Bună dimineața! Mă salută Emma.

— Dimineața? Cât am fost inconștientă?

— O zi, ești prima care pățește asta. Se așează lângă mine și ia dosarul de pe masă. Urmează implantarea spermei, spune, ai un bărbat anume sau dorești să iei de la banca de spermă?

— Aș vrea să pot alege eu bărbatul, nu există dosare cu nume, poze?

— Desigur, doar că și ei trebuie să-și dea acordul. Mulți doresc o mama-surogat, ori o viitoare soție.

— Am timp să găsesc eu, nu-i o problemă, nu? chipul o trădează și-mi dau seama că nu am timp.

— Ai o zi la dispoziție...

   Mă ridic și ies afară din salon, toate astea ar trebui să mă bucure, însă mă simt ciudat. Cum pot găsi tatăl perfect într-o zi? Externarea a fost una rapidă, intru în mașină și îmi las capul pe volan, tresărind când telefonul îmi sună.

— Angelo, bună, zic sec.

— Cum a fost? Ieri când am sunat a răspuns Emma, mi-a zis că ai leșinat.

— Nu vrei să fii tatăl viitorului meu copil? Chiar dacă nu sunt genul tău...

— Nu, Melissa, nu vreau, știi și tu care este genul meu de... persoană. Refuză acesta, Angelo este cel mai bun prieten al meu din copilărie și mi-am dat seama că nu-i plac fetele încă din clasa a opta a.

— Urât, răspund supărată și bag cheia în contact, nici să nu vii la cafeneaua noastră la o cafea cu lapte. Angelo începe să râdă și îi închid, pornind spre cafenea.

Lorenzo Palama

     În sfârșit vine și ziua asta, viitoarea mea soție o să rămână însărcinată. Sabrina a suferit mult din cauza mea, fiind infertil nu am putut face un copil în ultimii trei ani.
   Asta până când am întâlnit una dintre cele mai bune doctorițe, iar astăzi suntem aici să ne îndeplinim visul. Cu un tratament bine pus la punct, cu o dietă echilibrată, se pare că am o singură șansă. Sperma mea este nu mai bună pentru un mini eu.
   Ruby, doctorița își face apariția în salon și ne zâmbește, alături de ea fiind o fata. O scanez din cap până în picioare și o întreb din priviri cine este ea.

— Carla este în practică, spune rapid.

— Ruby, eu vreau o asistentă coaptă, treaba asta trebuie să fie făcută bine și punct. Unde e Emma? întreb nervos.

— Are un pacient acum, o privesc în ochi câteva secunde și o fac să ofteze. Am să o trimit pe ea aici, Carla, să mergem.

   Apariția Emmei mă face să mă relaxez, nu am nevoie de ultima nepricepută să facă asta, ci de cineva format. Dacă Sabrina o să aibă de suferit, nu aș vrea să fiu în locul lor.
   Fata aia intră panicată în salon din nou, se apropie de masa cu ustensilele necesare fecundării și caută ceva. O văd cum se uită la seringă și răsuflă ușurată, apoi pleacă la fel de repede cum a venit.

— Aveți emoții? Sabrina dă din cap și mie deja mi-au transpirat mâinile.

   Totul a decurs rapid, așa cum mi-am imaginat. Se pare că trebuie să rămână câteva ore pentru a nu i se face rău. Între timp trebuie să plec la firmă și să semnez niște acte.
   Când am împlinit douăzeci și cinci de ani, tata mi-a lăsat totul mie, fiind singurul băiat. Durerea cea mai mare este că nu a apucat să vadă singurul meu copil, acesta a orbit în urma unui accident.
   El și mama încă îi caută un tratament, ceva pentru a-și reveni, din câte am înțeles, nu-i imposibil. Eu și Sabrina ne-am cunoscut în copilărie, iar părinții noștri și-au dorit din tot sufletul să fim împreună.
   Nu sunt îndrăgostit de Sabrina, dar o iubesc, e singura femeie pe care o vreau în viața mea și mama copilului meu. Nu-mi fac griji că ceva ar ieși rău din toată situația asta, poate cel mai grav lucru ar fi ca asistenta aia începătoare să fii încurcat seringile.
   Zâmbesc la gândul ăsta și încerc să-l înlătur, poate că pentru o perioadă de timp trebuie să o refuz pe logodnica mea să mai urmărim filme romantice la zece seara.
   Cobor din mașină și inspir adânc, luna viitoare aflăm dacă am reușit sau nu. Simțul meu bine dezvoltat zice că am să devin tată. Încrederea în mine crește din ce în ce mai mult, simțurile mele niciodată nu se înșeală.

— Bună, zice scurt asistentul meu și îmi întinde un dosar.

— Angelo, anulează orice ședință pe ziua de azi, am nevoie de o ieșire la piscină.