Cea mai bună afacere

Capitolul 19

Melissa Roosevelt

     Furtuna de afară mă face să tresar și mă înghesui sub pătură. Am luat-o pe Chloe lângă mine și mă simt puțin mai neprotejată.
   Fetița mea a moștenit frica de furtuni de la mine, ori asta, ori amintirea a ce i-a făcut Sabrinei acum mult timp încă o sperie.
   O iubesc enorm și am să o protejez cu toată ființa mea. Am pregătit super bine planul pentru ziua brunetei, acum sper ca toată lumea să fie prezentă.
   Cineva bate la ușă și scot ușor capul de sub pătură, zâmbindu-i tatălui meu. Acesta se apropie și îmi întinde o cană plină de ciocolată caldă.
   Mă ridic ușor pentru a nu-mi trezi ghemotocul și servesc o gură din ciocolată. De câteva zile am impresia că mama și tata s-au împăcat.
   Ignorând comentariile bunicii și ochii dați peste cap. De ce să fie împotriva lor? Tata a greșit o dată, într-adevăr, o dată și bine.
   Însă se vede că-i pare rău, că de ar putea să schimbe trecutul ar face-o. Privesc spre ceas și sar ca arsă din pat, imediat o să înceapă petrecerea.
   Îmi îmbrac rochia roșie cu o bretea pe umărul drept, celălalt fiind dezgolit, ușor mulată și lungă până la glezne, având o ruptură la piciorul stâng.
   În picioare mi-am luat o pereche de tocuri aurii și la fel aleg bijuteriile pe care am să le port. Burta mea de gravidă a dispărut imediat după câteva zile de la naștere, de parcă nici n-am fost însărcinată.
   Îmi prind părul într-o coadă de cal și îmi las să alunece o șuviță din podoaba capilară. Aleg să folosesc un parfum vechi și cu un miros de iasomie.
   Pe Chloe am să o las cu bunicii ei, îi zâmbesc lui Noah și plecăm pregătiți pentru planul perfect. El s-a îmbrăcat într-un costum negru, iar la gât m-a surprins când am văzut cravată roșie.
   Se pare că viața mea este plină de coincidențe, mai ales că nimeni nu știa ce rochie o să port. Ajungem după o jumătate de oră și trag aer în piept.
   Cobor emoționată și mergem spre intrare, zăresc un păr blond, ondulat și Emma mă analizează uimită.
   Trec pe lângă ea indiferentă, la fel fac și cu Angelo. Nu merită niciunul atenția mea, mai ales că încă mă consideră pe mine vinovată.
   Am să vă arăt tuturor cine este Sabrina de fapt, astăzi o să pun punct la tot. În fundul sălii văd un chip prea cunoscut și dau ochii peste cap.
   Eram sigură, puteam să jur că este atât de mizerabilă încât să-l cheme și pe Conor. Mă prefac că nu l-am văzut și zâmbesc către partenerul meu.
   Ochii mei însă căutau o singură persoană, pe Lorenzo. Mă împiedic de cotul cuiva și noroc de Noah care mă prinde imediat.

— Melissa? perechea de ochii a brunetului mă face să uit unde sunt.

   Îmi venea să-i sar în brațe și să-l sărut de față cu toți. Privirea aia pătrunzătoare mă scanează din cap până în picioare și simt cum inima mea bate din ce în ce mai tare.
   Ținuta lui nu era un costum simplu, acesta și-a luat o cămașă neagră, deschisă la gât și a ales să o asorteze cu o pereche de blugi rupți de culoarea albastru.
   Mirosul parfumului său îmi activează toți hormonii ce parcă nu vor să mai dispară din corpul meu și oftez.

— Ai grijă pe unde mergi! zic nervoasă, dar Noah mă prinde de mână și vrea să plece.

   Privesc neînțelegătoare gesturile acestuia și sau să-l întreb ce vrea să facă. Însă Lorenzo mi-o ia înainte, trăgându-mă de mână și punându-se în fața mea.
   Cei doi parcă duc o luptă din priviri și toți din sală încep să se uite ca la un film. Îl împing de brunet și vreau să plec, întrerupându-mă atunci când cineva își drege glasul.
   Sabrina, într-o cămașă neagră și o pereche de blugi albaștrii, rupți. Mă pufnește râsul și Lorenzo își dă ochii peste cap, parcă știind de ce.

— Sunteți frați gemeni? întreabă ironic Noah și mă bucur că pentru prima dată, a spus ce a gândit.

— Iar tu ești cumva chelner? Ori așa te îmbraci deobicei? zice amuzat brunetul.