Cea mai bună afacere

Capitolul 12

Lorenzo Palama

     Trag ușor de cearceaf și o învelesc până în gât, mângâi burta și brusc, simt ceva. Aceasta deschide ochii buimacă și pune mâna unde este a mea.
   Ne uităm unul la altul fericiți și nu ne ia mult să ne dăm seama că bebelușul nostru a mișcat.
   O iau în brațe și o sărut apăsat, fiind în culmea fericirii nu știu cum ajung să îi sărut gâtul, coborând spre sâni.
   Își bagă mâna în părul meu și mă trage mai tare spre ea, trag de cearceaf și o așez mai confortabil, înainte de a mă trezi așa cum trebuie.
   După ce terminăm cu sportul de dimineață, mă îmbrac cu perechea de pantaloni scurți de lângă pat și o ajut să-și îmbrace rochia de seară.
   Nu cred că am mai avut vreo dimineață de asta de când eram eu copil. M-am simțit extraordinar și știu că și ea, mai ales după zâmbetul larg de pe față.
   Coborâm la bucătărie și astăzi vreau eu să fac micul dejun. O salată numai bună cu o omletă și niște cârnăciori. Suc proaspăt de portocale pentru mine și pentru Melissa de grapefruit, știu că ăsta îi place.

— Am să-ți zic ceva și sper că pentru ultima dată, îi captez atenția și mă așez lângă ea, dându-i o șuviță după ureche. Cât timp ești însărcinată și cu mine, nu ai să te mai atingi de alcool.

— Îmi pare rău, dar nu-mi pare. Eu eram liniștită cu mama și după hop, te văd cu cei trei! Apropo, nu mai am nevoie de Emma și pe Angelo l-am blocat peste tot.

— De ce? Ce vină au ei că Sabrina se face invitată peste tot? Cred că am supărat-o și pe ea, i-am vorbit urât...

— Super! zice deodată. Adică, super că ai supărat-o și pe ea, nu doar pe mine, spune ironică.

— Melissa, iar ești rea.

— Nu eu sunt aia care a profitat de o persoană în stare de euforie!

— Eram sigur că o să se ajungă aici, tu mi-ai spus să te dezbrac, mă apăr eu.

— Săracul, nici nu ți-a plăcut să facem sex!

— Nu sex, noi am făcut dragoste, spun și îi dau un pupic pe nas.

— Ați făcut ce? ne întoarcem speriați și o privim pe Sabrina cum începe să plângă.

   Mă ridic de la masă și fug după bruneta ce grăbește pasul către mașină. O prind de mâna și o într-o spre mine, îmi pun mâna pe umerii ei și nu știu cu ce să încep.
   Ochii verzi erau plini de lacrimi și nu știu ce ar trebui să fac să o împac. Nu vreau să se ducă la tatăl Melissei, ori să facă ceva greșit.
   O iau în brațe și îi mângâi spatele, perdeaua de la geam se mișcă și șatena dă negativ din cap, apoi o trage nervoasă înapoi.
   Angelo parchează mașina și coboară, venind rapid spre noi, iar Emma la fel. Încerc să le explic din priviri ce s-a întâmplat, însă nu pricep nimic.

— Sabrina, scumpo, ești bine? întreabă Emma. Melissa e bine? Copilul e bine? bruneta începe să plângă și mai tare când aude ultimele două întrebări.

— Eu nu am vrut decât să fiu mamă, am vrut să fim fericiți, spune printre suspine.

— Îmi pare rău, nu știu ce a fost în capul meu, fiind amețită i-am făcut pe plac...

— Adică nu o iubești? Totul a fost din greșeală? dau din cap afirmativ și încerc să par convingător.

   Au trecut trei ore de când Sabrina doarme, nu credeam că o să fie atât de ușor să o fac să mă ierte.
   Deși mă iubește și ar face tot ce i-aș spune eu, dacă îi ziceam să mă ierte pur și simplu, sigur o făcea.
   Sorb din cana de ceai și mă gândesc cum să o fac pe Melissa să-mi vorbească. Nu înțeleg de ce este atât de deranjată?
   Oare să fie îndrăgostită de mine? Nu are cum, ea e cu mine datorită faptului că este însărcinată, altfel nici nu o interesa.
   Eu și Melissa o să rămânem mereu ca doi prieteni. Ne leagă un singur lucru și așa o sa fie mereu, din nefericire.