Cea mai bună afacere

Capitolul 2

după o lună și o săptămână

Lorenzo Palama

     Mă plimb agitat dintr-o parte a holului și în cealaltă. Ceasul de pe perete îmi arată că a trecut o oră de când Sabrina a intrat în salon. Ușa se deschide și Ruby îmi face loc să intru, panica luându-mă imediat când o zăresc pe Sabrina plângând.

— Ce se întâmplă? Totul e bine?

— Domnule, nici noi nu știm ce s-a întâmplat... Se pare că logodnica dumneavoastră nu a fost injectată cu sperma...

— Taci, vă dați seama cât de grav este nu? Am să dau în judecată toată clinica! Unde este, unde este copilul acum?! Țip nervos și Sabrina începe să plângă și mai tare.

— Am să verificăm și în câteva ore aflăm cine este și dacă a rămas însărcinată sau nu.

— Nu câteva ore, acum!

   Ies din salon și dau cu pumnul în perete, tot holul holbându-se. Niciodată nu am fost mai nervos ca acum. Singura mea sămânță a dispărut... Acum cine știe cine îmi poartă copilul, dacă este fecundat sau nu.
   Ce copil voi avea, cu cine? Sabrina este o femeie cu trăsături frumoase, voiam ca bebele să semene cu ea. De ce eu?
   În timp ce privesc cum toți caută să afle cine este femeia misterioasă, mintea îmi zboară la ziua aia. Poate asistenta chiar a încurcat seringile, mă duc la Ruby și aceasta nici nu mă poate privi.

— În ziua aia, ai venit cu o fată, sunt sigur că ea a încurcat treburile.

— Am să verific imediat, dacă este așa, am găsit persoana pe care o căutăm.

   Nervii mei voiau să iasă din mine, dar de dragul Sabrinei am să mă abțin. Durerea ei este mare, însă a mea este și mai mare. Am să aflu cine are copilul și am să-l iau numaidecât, el este al meu.

— Domnule, am găsit-o!

Melissa Roosevelt

     Vomit din nou și ignor agitația lui Angelo, parcă a rămas el gravid cu cine știe ce bărbat. Acum două săptămâni am aflat că sunt însărcinată, am o lună și o săptămână de când port un copil.
   Cea mai rea parte fiind aia că nu am făcut nimic pentru a rămâne. Nu voiam să apelez la o bancă de spermă și am renunțat la tratament, dar când a început să-mi fie rău, crezusem că e normal.
   Însă nu a fost așa, sunt însărcinată și n-am idee cu cine. Iau o gumă mentolată din geantă și mă așez pe canapea, punând mâna pe burtă. Chiar dacă e abia la început, cine mă cunoaște și-ar da seama, eu având o talie mică și un abdomen plat.

— Emma ce a zis? întreabă și îmi întinde o limonadă.

— Prima dată a zis că e imposibil, însă cum nu mi-a făcut ea injecția... Mi-a zis că tratamentul trebuia dus până la capăt, ceva e neregulă că am rămas însărcinată.

— Poate tu ești a doua fecioară Maria, zice și mă ghiontește.

— Nu glumi despre religie, știi că nu-mi place.

— Da nu am zis nimic rău, se scuză și telefonul începe să-i sune. Da, desigur. Cum? Sunteți sigur? Vin imediat!

— Șeful tău figurant e iar nervos? întreb ironică.

— Se pare că cineva i-a pierdut copilul.

— Adică? Unde să-l piardă?

— În pântecul altei femei, iese pe ușă și mă lasă cu multe semne de întrebare.

   Mă întreb de jumătate de oră la situația șefului lui Angelo. Ori este o coincidență, ori este posibil ca eu să fiu femeia pe care o caută. Îmi pare rău că nu m-am interesat niciodată despre șeful său.
   Ignor durerea de cap și mă îmbrac rapid cu rochia crem și mulată. Deși nu am vrut acest copil, deja am prins drag de el. Totuși, este copilul meu. Mângâi burta ce pare a fi balonată și zâmbesc, îmi iau geanta și tocurile, plecând spre spital.
   Astăzi trebuie să-mi fac alte analize, ignor apelurile mamei și parchez mașina. Când a auzit ce mi s-a întâmplat, credeam că o să înnebunească, însă a fost fericită.
   Amețesc din nou și stau pe loc pentru a-mi reveni, nu credeam că o să fiu o gravidă atât de sensibilă. Mirosul de pastile îmi face rău și una dintre asistente se apropie cu grijă.

— Sunteți bine? dau din cap negativ și tot ce apuc să mai văd este Angelo, purtând o conversație cu un domn înalt și brunet.

Lorenzo Palama

— Îți vine să crezi? îl întreb după ce îi povestesc toată întâmplarea. Săraca Sabrina, atât de mult își dorea, că începuse să aibă grețuri, îi crescuse și burta parcă...

— Melissa? întreabă și mă întorc să văd la cine se uită.

— Parcă nu aveai gusturile astea, zic și arăt spre fată, tresărind când îmi dau seama de unde o cunosc. Ea nu a fost gimnastă? Țin minte că am avut o pasiune pentru ea, mult timp.

   O asistentă se apropie de aceasta și imediat șatena cade din picioare. Fug spre ele, luând-o în brațe și mergând spre salonul unde intră asistenta.
   Fața îi era albă ca varul, mâinile reci și părul îi stătea în toate părțile. Mut șuvițele de pe față, analizând-o mai bine. De aproape este și mai frumoasă, este pistruiată, are gene mari, buze naturale și un nas comic.

— Emma! exclamă Angelo și se pare că cei doi se cunosc. În ultima lună i-a fost rău întruna, este ok pentru o gravidă?

   Îmi întorc capul spre gimnastă și analizez abdomenul, după micul dâmb îmi dau seama că nu are mai mult de o lună. Fisa îmi cade și mă întreb dacă nu cumva ea este fata pe care o caut?
   Deși sună deja penibil, nu există asemenea coincidențe. Fata pe care am îndrăgit-o să fie mama copilului meu, măcar știu că ar ieși și mai frumos decât îmi imaginam.
   Încerc să înlătur gândul ăsta și să mă gândesc că Sabrina este într-o stare proastă. Ruby intră în salon și ne privește pe fiecare în parte.

— Domnule, ea este femeia pe care o căutăm!